— Aflaţi că nici unul dintre noi nu se simte obligat să

vă arate dumneavoastră faţa, señor, după cum nu se simte obligat să vă arate fundul.

— Ştiu că există anumite soiuri de oameni pentru care e o chestiune de onoare să-şi ţină faţa ascunsă.

— Care anume, rogu-vă?

— Iscoadele, pentru a numi numai unul!

Cei doi tresăriră. Cel cu faţa plecată nu se mişcă, dar pentru întâia dată i se auzi glasul.

— Sau, ca să numim şi altul, membrii unor asociaţii secrete, silabisi el apăsat.

Această replică putea fi interpretată în fel şi chip. Aşa gândi Cosimo şi o spuse cu glas tare:

— Această replică, domnule, poate avea interpretări diferite. Dumneavoastră spuneţi „membrii unor asociaţii secrete“, insinuând că eu aş fi unul, sau insinuând că

dumneavoastră aţi fi în cauză, sau că am fi cu toţii, sau că n-am fi nici unul dintre noi, ci alţii; sau oricum ar fi, e poate o replică al cărei singur scop este să aflaţi ce voi răspunde eu?

— Como, como, como? 1 , exclamă dezorientat omul cu pălăria mare şi, pierzându-şi controlul, uită că trebuie să

ţină capul plecat şi şi-l ridică până ce-l privi pe Cosimo drept în faţă.

_____

1 Cum, cum, cum? (span.)

Cosimo îl recunoscu: era don Sulpicio, inamicul său iezuit de la Olivabassa!

— Aha! Nu m-am înşelat! Jos masca, Sfinţia ta!

exclamă baronul.

— Dumneata! Eram sigur! făcu spaniolul şi, scoţându-şi pălăria făcu o plecăciune, descoperindu-şi tonsura monahală. Don Sulpicio de Guadeleta, superior de Ia Compañia de Jesús 1 .

— Cosimo di Rondó, francmason acceptat!

Cu o scurtă plecăciune se prezentară şi ceilalţi doi spanioli.

— Don Calistro!

— Don Fulgencio!

— Tot iezuiţi, domnilor?

— Nosotros también! 2

— Dar n-a fost oare desfiinţat de curând ordinul dumneavoastră din porunca papei?

— Nu în scopul de a da răgaz unor eretici şi libertini de teapa dumneavoastră, zise don Sulpicio trăgând spada.

_____

1 Superior al Ordinului iezuit(span.) 2 Ş i noi! (span.)

Era vorba de iezuiţi spanioli care, după dizolvarea Ordinului, se dedaseră unei activităţi de luptă şi propagandă, încercând să înjghebe în toate regiunile o miliţie armată pentru combaterea noilor idei şi ateismului.

Cosimo trăsese şi el spada din teacă. Se adunase lume împrejur.

— Binevoiţi să coborâţi şi dacă vreţi să vă bateţi caballerosamente 1 , zise spaniolul.

_____

1 Cavalereşte (span.)

Mai încolo se afla o pădurice de nuci. Nucile erau în

vremea dezghiocului, iar ţăranii întinseseră cearşafuri de la un copac la altul ca să culeagă nucile care cădeau.

Cosimo alergă la un nuc, sări în cearşaf şi se ţinu drept, proptindu-şi picioarele care lunecau încoace şi-ncolo în hamacul improvizat.

— Urcaţi şi dumneavoastră cu câţiva coţi mai sus, don Sulpicio, că şi eu am coborât mai mult decât îmi stă în obicei! şi făcu să lucească oţelul spadei.

Spaniolul sări şi el pe cearşaful întins. Le venea greu să se ţină drepţi pe picioare, fiindcă pânza avea tendinţa să se strângă ca un sac peste trupurile lor, dar cei doi adversari erau atât de îndârjiţi, încât reuşiră să încrucişeze spadele.

— Întru slava mai mare a Iui Dumnezeu! 1

— Întru gloria Marelui Arhitect al Universului! 2 Şi astfel spunând îşi trăgeau lovituri năstruşnice.

— Înainte de a vă înfige această lamă în burtă, spuse Cosimo, daţi-mi veşti despre señorita Ursula.

— A murit într-o mănăstire.

_____

1 Traducerea devizei latineşti a Ordinului iezuiţilor: Ad majorem Dei gloriam.

2 Marele Arhitect al Universului este denumirea dată de masoni lui Dumnezeu.

Auzind asemenea veste (care cred că fusese născocită

dinadins), Cosimo se tulbură, iar fostul iezuit profită spre a executa o lovitură mişelească. Cu o fandare ajunse până

la una dintre înnodările care ţineau cearşaful legat de nuc dinspre partea lui Cosimo şi o reteză scurt. Cosimo ar fi căzut desigur dacă n-ar fi fost destul de sprinten ca sä se arunce asupra cearşafului înspre partea lui don Sulpicio şi să se agaţe de un căpătâi. Din săritură, spada lui izbi garda spaniolului şi îi străpunse burta. Don Sulpicio se lăsă moale, lunecă în jos de-a lungul cearşafului spre capătul tăiat şi se rostogoli la pământ. Cosimo se căţără în nuc. Ceilalţi doi foşti iezuiţi ridicară trupul tovarăşului lor

rănit sau mort (nu s-a aflat niciodată exact), o luară din loc şi duşi au fost.

Lumea se îmbulzi în jurul cearşafului însîngerat.