Khani îşi pune mâinile pe pieptul meu.

— Nu ştiu. Corpul ei cedează!

— Roën.

Mă chinui să-i rostesc numele cu voce tare.

În capătul opus al ahéréi, trupul mercenarului e pe cale să cedeze.

Amândoi suntem scuturaţi de convulsii. Am folosit piatra-lunii ca să

ne unim forţele vitale. Am folosit puterea noastră ca să trecem munţii. Dar fără un sacrificiu de sânge care să consolideze conexiunea noastră, niciunul din noi nu va supravieţui.

— Rupe legătura! îmi cere Tzain, care a priceput ce se petrece.

Acum! Înainte să fie prea târziu!

Tresar. Un junghi îmi străbate pieptul.

Încerc să-i spun că nu pot.

Nu am suficientă putere să întrerup legătura noastră. Şi dacă o curm, ce se va întâmpla cu Roën? L-am pierdut deja pe Mâzeli.

Nu vreau să renunţ şi la Roën.

— E pe moarte!

Vindecătorii aduc trupul lui Roën lângă mine. Nu mai avem timp.

Inima mea va muri odată cu a lui.

Dar în ìsípayá mea, în acea zi fatidică, Oya mi-a arătat ce am de făcut.

Dacă primele panglici de lumină ne reprezentau pe Roën şi pe mine, atunci următoarea e chiar aici. Mai pot câştiga timp dacă mă

conectez la mai multe forţe vitale.

Aşa putem supravieţui.

Apuc încheietura lui Tzain, iar el strânge din buze. Îmi citeşte în privire ce vreau să fac.

— Ce se întâmplă? cere Khani să afle.

Se uită când la mine, când la el. Fratele meu îşi pune mâna peste a mea.

— Are nevoie să conecteze cu o altă inimă, spune Tzain. Doar aşa îi putem salva pe amândoi.

— Nu! strigă Khani. Un asemenea efort v-ar ucide pe toţi trei!

Kâmarū întinde o mână şi vorbeşte:

— Atunci, folosiţi-mă şi pe mine! Dacă suntem patru, ne putem descurca.

— Torí ifẹ Babalúayé.

Khani îşi duce mâinile la tâmple şi mormăie o înjurătură. Întinde o palmă spre mine.

— Pe toţi zeii, fă-o odată!

Se adună toţi în jurul meu, punându-şi mâinile peste ale mele, încep să aud bătăile lor de inimă. Forţele lor vitale îmi apar în faţa ochilor. Văd strălucirea de smarald a ashêului lui Kâmarū. Văd lumina portocalie a magiei lui Khani. Chiar şi forţa vitală a lui Tzain se revarsă în valuri prin sângele lui, cu o strălucire albă.

— Ẹ tọnná agbára yin.

Cu respiraţia întretăiată, rostesc comanda sacră. Tatuajele mele se aprind, emanând o lumină purpurie. De jur-împrejurul meu, pulsul lui Tzain, al lui Kâmarū şi al lui Khani îmi răsună în urechi. E ca şi cum patru tobe ar încerca să intre în acelaşi ritm.

Tzain geme şi pieptul i se arcuieşte spre tavan. Tălpile i se desprind de la pământ. Kâmarū îl urmează. Khani se ridică între ei, cu un ţipăt.

Cei trei rămân suspendaţi. În dreptul inimilor lor se materializează

particule de lumină. E însăşi forţa lor vitală. Acestea se lungesc ca nişte panglici şi se răsucesc spre inima mea.

— Ẹ tọnná agbára yin!

Încerc să nu mă las copleşită de efort. Rostesc incantaţia până la capăt, deşi nu mai pot respira. Tzain gâfâie şi duce o mână la gât.

Khani îşi dă ochii peste cap şi începe să tremure. Legătura care se

înfiripă între noi ne ucide pe toţi.

Oya, te rog. Închid ochii. Legătura vieţii pătrunde în pieptul meu.

Panglica de lumini îşi face loc în inima mea. Corpul îmi arde ca şi cum aş fi luat foc din interior.

Tzain strânge din dinţi. Venele lui Kâmarū sunt cât pe ce să-i plesnească. Mă tem că nu pot susţine acest efort fără un sacrificiu…

Forţa care izbucneşte ne azvârle pe toţi pe spate.

Tzain se izbeşte de perete. Kâmarū se împiedică de mesele şi scaunele de piatră din calea lui. Khani cade la podea.

Lumea se învârte în jurul meu. Mă ridic de pe masă. O nouă forţă

îmi pulsează în piept. În loc de două, cinci inimi bat ca una singură.

— A funcţionat? şoptesc cu greu.

Khani se ridică în genunchi şi se târăşte spre mine. Îşi aşază

palmele tremurânde deasupra mea.