După intensitatea atacului lor asupra Lagosului, mă aşteptam să

găsesc zeci de maji, dar sunt doar nouă în jurul flăcărilor pâlpâitoare.

Furia pe care Raifa a stârnit-o în mine revine când văd chipurile rebelilor care mi-au incendiat oraşul.

— Unde sunt restul? şopteşte Ojore. Mi s-a spus că, atunci când a revenit magia, au asaltat Lagosul cu zecile.

— Poate că doar de atâţia se pot lipsi. La urma urmei, nu au avut nevoie de mulţi soldaţi ca să ne ţină captivi în capitală.

— Să ne întoarcem! mă înghionteşte Ojore. Mama ta şi titánii ei pot, cu siguranţă, să le vină de hac.

Ne ridicăm în picioare, dar când să ne întoarcem spre Lagos, doi rebeli ne aţin calea.

— Aruncaţi armele! răcneşte o fată înaltă.

Flăcările din mâinile ei îi luminează chipul încrâncenat. Buzele îmi tremură. Schimb o privire cu Ojore. N-avem de ales; lăsăm săbiile să

cadă şi ridicăm braţele în aer.

— Trimite vorbă Consiliului! ordonă fata. Spune-le că-l avem pe rege.

Al doilea Arzător face un pas în faţă.

— De ce să mai aşteptăm? Mai bine să trimitem Consiliului capul regelui…

Ojore face un salt înainte. Îşi ridică iute sabia. Tresar când o înfige în gâtul rebelului. Sângele ţâşneşte pretutindeni. Arzătorul cade la pământ.

— Daran!

Ţipătul fetei mă dezmeticeşte. O pun la pământ, lovind-o cu cotul în tâmplă.

— Poziţie de atac! strigă un maji din tabără, chemându-i pe ceilalţi rebeli Iyika.

Simt că am plumb în picioare. Toţi se adună în cerc şi încep să

murmure la unison:

— Òòrùn pupa lókè, tú àwọn iná rẹ sórí ilè ayé…

Majii îşi ridică mâinile spre cer, aprinzând un soare roşu. Arde cu atâta putere, încât toată pădurea e scăldată în lumină roşu-aprins.

Aerul din jur ne pârjoleşte. E prea fierbinte ca să respir.

— Trebuie să-i oprim!

Ojore ţâşneşte, repezindu-se spre flăcări. Aleargă ca un apucat.

Duce o mână la brâu, unde ţine cuţitele de aruncat. Nu se gândeşte la propria viaţă. N-are teamă de moarte.

— Ojore, aşteaptă!

Fug după el. În urma noastră, în Lagos, cineva sună alarma de atac care anunţă sosirea rebelilor Iyika.

Ha-uuuuuuuuuuu!

Indiferent cât de departe de oraş suntem, sirena e asurzitoare.

Copacii ard în flăcări în jurul nostru şi soarele roşu se face tot mai mare. Flăcările îmi pârjolesc pielea. Alerg.

Cu un mârâit, Ojore aruncă două cuţite în pieptul unui Arzător.

Liderul Iyika scoate un răcnet când îşi vede soldatul prăbuşit la pământ. Când îl vede pe Ojore, buzele ei se arcuiesc.

— Odi iná, jó gbogbo rè ni àlà rẹ!

În faţa lui, din senin, apare un zid de flăcări. Ojore se opreşte.

Focul se înteţeşte, iar în lumina limbilor de foc îi văd groaza întipărită

pe chip.

Îl strig pe nume. Timpul parcă s-a oprit în loc. Fata maji îşi ridică

mâinile, pregătind un nou atac. Mintea mi se goleşte. Simt cum magia mea creşte în valuri pe care nu le pot controla.

Ridic o mână. Magia explodează cu o asemenea forţă, încât oasele braţului mi se sfărâmă.

CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI ŞAPTE

INAN

Trece o oră până ne găseşte armata monarhiei. Soldaţii mă ţin nemişcat, în timp ce medicul îmi bandajează braţul. Alţii ridică

deasupra mea un cort de pânză. Nu pot să văd petrecerea prin care se sărbătoreşte distrugerea taberei rebelilor Iyika. Strâng din dinţi şi-mi închid ţipetele ca-ntr-o cuşcă. Durerea e atât de mare, că de-abia pot respira.

— Inan, nu te mişca!

Mama năvăleşte în cort, ducând o grămadă de sticluţe colorate.

Alege una dintre ele, plină cu un lichid albastru-închis, şi mă sileşte să înghit sedativul amar.

— Căutăm încă Vindecători printre soldaţii lor. Deocamdată, asta o să te ajute.

Mă ţin de ea. Mă ridică şi îmi sprijină cu grijă braţul bandajat, ca să

stea nemişcat. Sedativul mă năuceşte. Mi se înceţoşează mintea, iar durerea îmi amorţeşte. Mă scufund în patul de campanie a cărui pânză aspră e îmbibată de transpiraţia mea. Încă nu înţeleg ce s-a întâmplat. Magia mea nu mi-a provocat niciodată atâta durere. Nici măcar nu ştiam ce fac în momentul în care am ridicat mâna.

Pur şi simplu voiam ca totul să înceteze.