 314 

CHRISES şi CHRISEIS. Chrises a fost un preot anatolian al lui Apollo. Fiica sa Chriseis a fost luată ca sclavă de Agamemnon. Când Chrises a venit după ea, oferind o recompensă generoasă, Agamemnon a refuzat şi l-a jignit. Înfuriat, Chrises i-a cerut lui Apollo să trimită ciuma ca să pedepsească armata ahee. Atunci când Ahile l-a îndemnat public pe Agamemnon s-o redea pe Chriseis tatălui ei, Agamemnon a avut o izbucnire de mânie, care a adâncit prăpastia dintre ei.

DEIDAMEA. Fiica regelui Licomede şi prinţesă a regatului-insulă

Skiros. Pentru a-l scăpa de război, Thetis l-a deghizat pe Ahile în fată

şi l-a ascuns printre domnişoarele ei de companie. Deidameia a descoperit şiretlicul şi s-a măritat în secret cu Ahile, concepând un copil, pe Pirrhu.

DIOMEDE. Rege în Argos. Vestit pentru şiretenia şi pentru puterea lui fizică, Diomede era unul dintre cei mai preţuiţi războinici ahei. La fel ca Odiseu, era un favorit al zeiţei Atena, care-i acordă în Cântul V din Iliada puteri supraomeneşti în luptă.

ELENA. Potrivit legendei, cea mai frumoasă femeie din lume, Elena era prinţesă în Sparta, fiica reginei Leda şi a lui Zeus (preschimbat în lebădă). Mulţi bărbaţi i-au cerut mâna, toţi jurând să

apere căsnicia celui care o cucerea. I-a fost dată lui Menelau, însă mai târziu a fugit cu prinţul troian Paris, declanşând războiul troian.

După război s-a întors acasă în Sparta cu Menelau.

ENEA. Fiul zeiţei Afrodita şi al muritorului Anhise, nobilul troian Enea era faimos pentru credinţa sa. A luptat vitejeşte în războiul troian, însă e cunoscut mai degrabă pentru peripeţiile prin care a trecut după aceea. Aşa cum povesteşte Vergiliu în Eneida, Enea a fugit din cetate după căderea Troiei şi a condus un grup de supravieţuitori în Italia, unde s-a însurat cu o prinţesă din partea locului şi a întemeiat poporul roman.

FOINIX. Prieten şi sfetnic vechi al lui Peleu, l-a urmat pe Ahile la

 315 

Troia ca sfetnic. În Cântul XIX al Iliadei, Foinix îi spune lui Ahile că i-a fost ca o doică, în copilărie, şi încearcă în van să-l convingă să

cedeze şi să-i ajute pe ahei.

HECTOR. Cel mai mare fiu al lui Priam şi prinţul moştenitor al Troiei, Hector era cunoscut pentru forţa lui, caracterul nobil şi dragostea pentru familie. În Cântul VI al Iliadei, Homer ne arată o scenă înduioşătoare între Hector, soţia sa Andromaca şi băieţelul lor Astianax. A fost ucis de Ahile în ultimul an al războiului.

HERACLE. Fiul lui Zeus şi cel mai faimos erou aheu. Cunoscut pentru forţa sa imensă, Heracle a fost silit să îndeplinească

douăsprezece munci drept pedeapsă, pentru a o mulţumi pe zeiţa Hera, care-l ura pentru că era vlăstarul lui Zeus cu o muritoare. A murit cu mult înainte să înceapă războiul troian.

IDOMENEU. Regele Cretei şi nepotul regelui Minos, vestit pentru legenda minotaurului.

IFIGENIA. Fiica lui Agamemnon şi a Clitemnestrei, promisă de soţie lui Ahile şi adusă la Aulis pentru a o îmbuna pe zeiţa Artemis.

După sacrificarea ei, vânturile au început să bată din nou, astfel că

flota ahee a putut să ajungă la Troia. Povestea ei apare în tragedia lui Euripide Ifigenia la Aulis.

LICOMEDE. Regele Skirosului şi tatăl Deidameiei. Fără să ştie, l-a adăpostit la curtea sa pe Ahile, care se deghizase în fată.

MENELAU. Fratele lui Agamemnon şi, după căsătoria cu Elena, regele Spartei. Când Elena a fost răpită de Paris, Menelau a invocat jurământul depus de toţi peţitorii ei şi, alături de fratele lui, a pornit în fruntea unei armate s-o recupereze. În Cântul III din Iliada, s-a luptat cu Paris pentru a o recâştiga pe Elena, aproape învingându-l pe prinţul troian înainte ca zeiţa Afrodita să intervină pentru a-l salva pe Paris. După război, el şi Elena s-au întors în Sparta.

 316 

NESTOR. Bătrânul rege din Pilos şi fostul tovarăş al lui Heracle.

Era prea bătrân ca să lupte în războiul troian, însă îi era sfetnic lui Agamemnon.

ODISEU. Şiretul prinţ al Itacăi, iubit de zeiţa Atena. El a propus jurământul faimos ce le cerea tuturor peţitorilor Elenei să-i apere căsnicia. Drept răsplată, a cerut-o pe isteaţa ei verişoară, Penelopa, drept soţie. În războiul troian a fost printre sfetnicii de seamă ai lui Agamemnon şi a ticluit mai târziu capcana calului troian. Călătoria spre casă, care a durat zece ani, e subiectul Odiseei lui Homer, din care fac parte episoadele faimoase ale întâlnirilor cu ciclopii, vrăjitoarea Circe, Scila şi Caribda, şi sirenele. Până la urmă, Odiseu s-a întors în Itaca, unde şi-a regăsit soţia, Penelopa, şi fiul Telemah, ajuns bărbat în toată firea.

PARIS. Fiul lui Priam, care a servit drept judecător în vestitul

„concurs de frumuseţe” dintre Hera, Atena şi Afrodita, ce avea drept premiu mărul de aur. Toate zeiţele au încercat să-l miluiască: Hera i-a oferit putere, Atena înţelepciune, iar Afrodita, pe cea mai frumoasă

femeie din lume. El i-a acordat premiul Afroditei, care l-a ajutat s-o răpească pe Elena de la curtea soţului ei, Menelau, declanşând astfel războiul troian. Paris era cunoscut ca arcaş priceput şi, cu ajutorul lui Apollo, l-a ucis pe puternicul Ahile.

PATROCLE. Fiul regelui Menoitius. Exilat pentru că a ucis din greşeală un băiat, Patrocle a fost primit la curtea lui Peleu şi a crescut alături de Ahile. În Iliada este personaj secundar, însă hotărârea fatală

de a încerca să-i salveze pe ahei îmbrăcându-se în armura lui Ahile pune în mişcare ultimul act al poveştii. Atunci când Hector îl ucide, Ahile este copleşit de durere şi se răzbună cumplit pe troieni.

PELEU. Rege în Ftia, tatăl lui Ahile, a cărui mamă este nereida Thetis. Povestea subjugării proteicei nereide de către Peleu într-o luptă era foarte cunoscută în Antichitate.

PIRRHU. Numit mai întâi Neoptolemos, dar poreclit Pirrhu din

 317 

cauza părului roşcovan, a fost fiul lui Ahile şi al prinţesei Deidameia.

S-a alăturat aheilor în război după moartea tatălui său, a luat parte la şiretlicul calului troian şi l-a ucis cu brutalitate pe bătrânul rege al Troiei, Priam. În Cartea II a Eneidei, Vergiliu povesteşte despre rolul jucat de Pirrhu în asediul Troiei.

POLIXENIA. Prinţesa troiană pe care Pirrhu a sacrificat-o pe mormântul tatălui său, înainte de a pleca acasă, după cucerirea Troiei.

PRIAM. Bătrânul rege al Troiei, vestit pentru evlavie şi pentru numărul mare de copii pe care îi avea. În Cântul XXIV din Iliada, s-a strecurat curajos în cortul lui Ahile ca să-l implore să-i dea corpul neînsufleţit al lui Hector. A fost ucis de fiul lui Ahile, Pirrhu, în cursul asediului Troiei.

 318 

Galateea

Era aproape mişcător felul cum îşi făceau griji pentru mine.

— Ce palidă eşti, zise infirmiera. Trebuie să stai liniştită, până-ţi revine culoarea în obraji.

— Asta-i culoarea mea dintotdeauna, am spus. Eu am fost făcută

din piatră.

Infirmiera surâse vag şi-mi mai ridică puţin pătura. Soţul meu o prevenise că eram capricioasă, că boala mă făcea să spun lucruri ce aveau să i se pară ciudate.

— Stai întinsă şi-o să-ţi aduc ceva de mâncare, zise ea.

Avea o aluniţă într-o parte a gurii şi-mi plăcea s-o privesc în timp ce vorbea. Unele aluniţe sunt frumoase şi aparte, aşa cum sunt petele cailor bălţaţi, dar în altele cresc fire de păr şi au aspect cărnos, aidoma viermilor, iar a ei era dintre acestea din urmă.

— Stai întinsă, repetă ea, deoarece nu mă conformasem.

— Ştii ce cred c-ar fi bine pentru culoarea mea? i-am spus. O