Helen și-a notat ceva, după care a continuat:
— Și după aia ce s-a întâmplat?
— După aia am plecat dracului de-acolo. Habar n-am dacă era bărbată-su prin zonă, așa că…
— Dar știai că n-o să fie acolo. Nu era niciodată acasă marți seara…
— Tâmpenii. Nu știu ce pun ei la cale, cum își duc viața.
— Numai că știi, nu-i așa, Andrew? Și de-asta o prindeai pe Martha în ambuscade când era la cumpărături, când ieșea cu fetița, ca să nu mai vorbim despre spital sau la petrecerea de logodnă.
— Alea au fost pentru spectacol. Asta, ceva la inspirația momentului…
— Numai că ai venit pregătit, înarmat…
VP - 76
— Nu, n-a fost așa. Băusem o găleată de bere, totul mi se părea ca naiba, dar atâta tot…
— Ai forțat ușa din spate, nu? Cu un topor pe care l-ai furat de la muncă.
— Nu.
— Am trei echipe care caută chiar acum toporul ăla. Ca să nu mai vorbim de o unitate de scafandri care verifică albia râului. O să găsim toporul, haina și crede-mă că o să reușim să facem legătura între ele și tine și locul crimei.
Sângele e mult mai greu de curățat decât crede lumea…
— N-am omorât-o eu.
— Încă o dată, Andrew. Și de data asta cu mai multă convingere.
— N-am omorât-o. N-am pus piciorul niciodată în casa aia nenorocită.
— Și atunci, de ce ți-am găsit amprentele înăuntru?
A rămas nemișcat o clipă, dezorientat, după care a reluat atacul.
— Ah, nu, nu ține figura asta. Dacă aveți dovezi că am fost acolo, arătați-mi-le.
Helen s-a conformat încântată.
— Îi arăt suspectului un exemplar dintr-un raport criminalistic, semnat aseară de Meredith Walker, legistul-șef de la poliția din Hampshire. Raportul demonstrează că o amprentă care corespunde suspectului a fost găsită pe o suzetă în pătuțul lui Bailey White – o suzetă ridicată de la locul crimei la doar câteva ore după ce a fost ucisă Martha White.
Berman părea consternat.
— Spune-mi, a început fetița să plângă la un moment dat? Ți-a fost teamă că
o să-i trădeze Marthei prezența ta? Sau a început după crimă, și-ți punea în pericol fuga?
— Nu știu despre ce vorbești.
Era o apărare viguroasă, dar el părea agitat.
— Ai fost în casa aia pe 9. Ai ucis-o pe Martha, după care ai liniștit-o pe Bailey și ai plecat. Așa s-a întâmplat, nu?
— Nu, ți-am zis…
— Și atunci, cum de-a ajuns amprenta ta acolo?
— Trebuie să fi fost de când ne-am întâlnit pe stradă…
— V-ați întâlnit?
Disprețul lui Helen erau ucigător.
— Am sărit pe ea, am prins-o în ambuscadă, zi-i cum vrei. E singura explicație posibilă.
— Asta-i puțin cam disperat, Andrew.
VP - 77
— Nu, nu, e adevărul. Tocmai ieșise dintr-un grup de mame cu copii mici. Am așteptat până au plecat celelalte mame și după aia m-am apropiat de ea. Copilul a scăpat suzeta pe jos în timp ce vorbeam, am ridicat-o și i-am dat-o înapoi.
Marthei nu i-a plăcut, nu i-a plăcut deloc. Mi-a zis să nu mă mai apropii de ea și de familia ei.
— Numai că tu n-ai făcut asta, nu?
— De-asta e amprenta mea pe suzetă, nu înțelegi?
