— Deci…, a început Charlie în cele din urmă, în timp ce i se învârteau toate rotițele în creier. Dacă așa e, faptul că victimele erau singure acasă nu e relevant.

— Exact, a răspuns Helen. Ține minte că Victoria Westlake ar fi trebuit să fie acasă în seara aia, doar din întâmplare n-a fost. Cred că făptașul nostru avea de gând să-i omoare și pe Ethan, și pe ea, să elimine toată familia.

VP - 229

— Și atunci, cheia e că soțul era de fiecare dată plecat de-acasă, incapabil să

intervină ca să-și salveze familia, dându-i mână liberă făptașului, s-a băgat și Wilson.

— Când pisica nu-i acasă…, a șoptit Helen.

— Și dacă bărbații ăștia erau cu aceeași femeie – această Abingdon –, atunci nu numai că ei nu i-ar fi stat în cale, dar nici soția ucigașului n-ar fi fost în peisaj, ceea ce înseamnă că el putea să iasă din casă și să se întoarcă fără să știe nimeni.

Charlie s-a oprit, înviorată acum, când piesele puzzle-ului începeau să se îmbine.

— Cine e Amanda Abingdon? a întrebat ea.

— Nu există nimeni cu numele ăsta în înregistrările din zona Southampton, a răspuns repede Helen. Scuze, încă mai am codurile de acces de la Holmes, am făcut o verificare rapidă…

Charlie n-a luat în seamă indiscreția.

— E clar că folosește un nume fals, vrea să-și protejeze căsnicia. Acum, cea mai bună variantă e să vorbiți cu Greg White, să vedeți dacă e așa și, dacă da, să

obțineți o descriere.

— Unde crezi că mă duc? a răspuns Charlie, pornind motorul.

Când Wilson a deschis portiera din spate ca să coboare, Helen a făcut la fel cu cea a pasagerului.

— Ah, Helen…

Helen s-a întors spre Charlie, care tocmai zâmbea.

— Mulțumesc.

• Capitolul 122

— M-ai iubit vreodată?

Întrebarea plutea în aer, încordată și furioasă.

— Eu te-am iubit, te-am iubit din toată inima. M-ai readus la viață, sunt suficient de bărbat să recunosc. Poate-aș fi aruncat prosopul dacă nu te cunoșteam.

Era surprins să simtă lacrimi pe obraji; își simțea emoțiile încă puternice, în pofida – din cauza – tuturor celor petrecute.

— Ciudat cum s-a întâmplat, nu? Că în loc să mă salvezi, m-ai distrus.

S-a ridicat nesigur pe picioare și s-a dus spre ea.

— Dar presupun că nici tu n-ai scăpat de urmări, nu?

VP - 230

S-a întors spre soția lui, care stătea pe un scaun de bucătărie, cu capul legănându-se pe spate. Și-a trecut mâna peste obrazul ei, care era rece la atingere, evitând pata lipicioasă de sânge închegat de pe tâmpla femeii.

— Îmi pare rău că a trebuit să fie așa. Ca să fiu sincer, aveam alte planuri.

Dar… dar nu te-am putut lăsa să mă trădezi, cel puțin cât mai am treabă de făcut.

S-a uitat la ea așteptând o reacție, însă femeia avea în continuare privirea fixată fără vlagă spre tavan, cu ochii larg deschiși. Era un spațiu confesional închis – cu draperiile trase, ca să nu poată pătrunde nimeni în atmosfera intimă

a bucătărioarei lor –, însă desigur că ea n-ar fi avut niciodată de gând să-și dezvăluie greșelile. Era o femeie care avea amăgirea în sânge.

— Probabil că așa-i cel mai bine. Nu mi-ar fi făcut nicio plăcere moartea ta, chiar și cu tot ce-ai făcut. Probabil că nu-s decât un bătrân nebun, nu?

S-a aplecat și a sărutat-o pe creștetul rece, apoi s-a îndepărtat.

— N-aș zice că mi-au plăcut nici celelalte, ca să fiu sincer, a continuat el, vorbind de unul singur. Dar mi-a plăcut ce-a urmat. Groaza, dezolarea, durerea.

Bărbații ăia o să sufere, ah, cum or să mai sufere!

A tăcut și s-a lăsat pe vine ca să se uite la soția lui moartă.

— Și cine poate spune că nu meritau? De fapt, dacă vrei să știi ce cred eu, iubire…

Ultimul cuvânt l-a rostit cu un șuierat.

— … cred că au primit exact ce meritau.

• Capitolul 123

Greg White o privea pe Charlie tulburat.

— N-am crezut niciodată că o să fiu genul; adică să fiu necredincios. Asta-i ceva pentru bărbații slabi, pentru lași…

Charlie nu l-ar fi contrazis, dar nici n-a insistat. Văduvul era cu nervii întinși.

— Dar cumva, lucrurile s-au schimbat. Sarcina Marthei a fost dificilă, nașterea și mai și, cred că ne-am pierdut intimitatea, spontaneitatea relației pe care o aveam.

Nu îndrăznea să ridice privirea spre Charlie, știind foarte bine că erau niște scuze uzate, familiare. Își privea în schimb mâinile și-și pigulea o cojiță. Erau retrași în dormitorul părinților lui Greg și vorbeau în șoaptă, știind că Gerald și Anne White erau la parter, unde aveau grijă de Bailey.

VP - 231

— Am încercat de câteva ori să stau de vorbă cu Martha, dar a zis că sunt insensibil și o chinui. A zis că habar n-am cum e să fii ca ea, să ai corpul schimbat de naștere, să fii extenuat până-n măduva oaselor. După asta mi-am ținut gura.

— Când a început aventura? a întrebat Charlie, trecând la subiect.

— Acum vreo două luni. E un site care se cheamă Sweetmeets, care se adresează profesioniștilor din zonă. E un fel de clonă Ashley Madison, poți să