— Da, domnule, a răspuns Charlie, tot mai jenată. Și trebuie să se consemneze că am crezut-o.
— Păi, clar trebuie să cercetăm. Au existat martori la acest „atac”?
— Da, cu siguranță, deși evident că nu pot să vă dau niciun nume.
— Am înțeles. Deci fie această infracțiune este născocită, o invenție convenabil sincronizată ca să explice atacul tău asupra detectivului-sergent Hudson…
VP - 181
— Stați un pic, a explodat Helen, dar a fost întreruptă înainte să apuce să
continue.
— Sau a fost comisă o infracțiune, o infracțiune despre care aveau cunoștință
doi polițiști în exercițiul funcțiunii, dar au decis s-o ascundă de autorități. Pot să
întreb de ce i-ai cerut detectivului-sergent Brooks să nu dezvăluie nimic?
Fusese plasată încă o capcană, dar Helen n-avea de gând să intre ea, n-avea să-l acuze pe Peters că era în căutarea unui motiv s-o elibereze din funcție.
Trecuseră de momentul ăsta, așa că a spus simplu:
— Voiam să las echipa să se concentreze asupra anchetei în curs, nu voiam să-i distrag de la îndatoririle lor.
— Foarte nobil, sunt convins. Să revenim la incidentul de aseară…
— V-am spus ce s-a întâmplat, l-a întrerupt Helen. M-a prins, așa că mi-am aruncat capul în spate și l-am lovit în față. După aceea am avut o fracțiune de secundă să mă hotărăsc ce să fac, după care m-am aruncat spre el și l-am lovit cu piciorul în piept. S-a împleticit în spate, a căzut peste balustradă și gata. Era deja mort când am ajuns la parter, dar tot am chemat paramedicii. Și asta a fost tot. Asta s-a întâmplat. Îmi doresc foarte, foarte tare să fi fost altfel, dar n-a fost. Și va trebui să mă împac cu asta.
Helen s-a oprit, emoționată și fără suflare. Însă atacul asupra ei a fost reluat fără nicio ezitare.
— Au existat martori?
— Nu, din câte știu eu.
— Și cum de nu l-ai văzut pe Joseph Hudson când ai ajuns pe palier? Bănuiesc că nu există ascunzători vizibile, nu?
— Lumina de pe palier se stricase cu o zi sau două în urmă. Presupun că a stat în ușa de-alături, ca să fie greu de văzut. În plus, eram concentrată doar să
ajung la ușă, nu m-am uitat în partea aia.
— Sigur…
— Dacă nu mă credeți, verificați înregistrarea camerei de securitate de la ușa mea. O să arate exact ce s-a întâm…
— Am verificat deja, a întrerupt-o Peters. Dar mă tem că nu e nici pe departe concludentă.
Helen s-a uitat la el fără să-i vină să creadă. Cu siguranță că înregistrarea avea s-o exonereze, nu?
— Înregistrarea arată cum l-ai îndepărtat, înainte să treci la atac și să-i plasezi două lovituri puternice înainte de căderea lui fatală. Dar pentru că e activată
doar de mișcare, nu poate să ne arate ce a precedat atacul tău…
— Nu l-am atacat.
VP - 182
— Și e mare păcat, pentru că tocmai contextul luptei mi se pare esențial, a continuat el fără s-o ia în seamă. Se afla acolo aseară la cererea ta? Această
întâlnire violentă a fost precedată de o conversație, o ceartă? Care erau natura relației voastre și sentimentele tale față de el în momentele dinaintea morții lui?
Acesta era unghiul de atac al lui Peters, afișat să-l vadă toată lumea. Lui Helen aproape că nu-i venea să creadă, dar șeful ei îi sărea la jugulară. Știa că
voia s-o vadă plecată din poliție, era evident de ceva vreme, dar de fapt ambițiile lui erau mult mai mari, ajungând până la o potențială punere sub acuzare penală. Helen s-a înfiorat când și-a dat seama de amploarea primejdiei.
Peters nu voia să-i ia doar insigna.
Voia să-i ia și libertatea.
• Capitolul 95
Toate privirile erau îndreptate spre ea, chipurile tuturor așteptând-o să
vorbească.
— Vă mulțumesc tuturor că ați venit așa devreme. Îmi dau seama că n-are cum să fie ușor pentru niciunul dintre voi. Suntem toți în stare de șoc după
evenimentele de-aseară și sunt convinsă că aveți multe întrebări, dar important e acum să ne concentrăm la problema curentă.
