— Nu înțeleg.
— Susține că detectivul-sergent Hudson a prins-o într-o ambuscadă aseară, când s-a întors acasă. Și spune că a avut loc o încăierare, în timpul căreia el a căzut peste balustradă și a murit în urma căderii.
Charlie a simțit cum o cuprinde un val de greață, când imaginea lui Hudson izbindu-se de podeaua de piatră i-a pătruns violent în minte.
— Doamne, Dumnezeule…, a șoptit ea. Unde-i Helen acum?
— E reținută. A anunțat incidentul și s-a predat. Urmează să fie interogată în jumătate de oră și aș vrea să fii și tu de față.
Lui Charlie tot nu-i venea să creadă ce aude.
— Dar sigur o să chemăm pe cineva din afară să ancheteze, nu?
— Ai înnebunit? s-a răstit Peters la ea. N-am nicio intenție să las vreo forță
de ordine să distrugă reputația secției. Sunt convins că le-ar plăcea să-și bage nasul, să scormonească prin rufele noastre murdare, dar nici nu se pune problema să se ocupe altcineva.
Charlie s-a înfuriat la răspunsul previzibil de cap-sec – reputația lui Peters era mai importantă ca orice. Dar și-a ascuns cu înțelepciune enervarea și și-a păstrat calmul.
VP - 176
— Atunci să se ocupe Departamentul pentru Standarde Profesionale. Nu putem fi noi implicați.
— O să aibă și ei un rol, bineînțeles, dar noi o să facem interogatoriul.
Charlie simțea cum o cuprinde greața, ideea s-o interogheze pe Helen era îngrozitoare, nebunească.
— Dar noi avem un trecut comun cu ea, o cunoaștem.
— Ceea ce o să ne ajute să nu pierdem timpul. Sunt sigur că ești de acord că
e ceva care trebuie rezolvat rapid și eficient.
— Și corect, a insistat Charlie. Cu tot respectul, domnule, ați avut multe dispute cu ea…
— Nu este relevant.
— Iar eu sunt… sunt cea mai apropiată prietenă a ei, pentru numele lui Dumnezeu. E mentorul meu, șefa mea, e nașa copiilor mei…
— Și ești și șeful în exercițiu al Departamentului Cazuri Majore.
Asta era ceva nou pentru Charlie, care a fost redusă la tăcere de bomba declanșată de Peters la momentul oportun.
— Detectivul-inspector Grace a fost suspendată pe durata anchetei, ceea ce înseamnă că tu conduci acum departamentul. Totuși, nu a fost încă sancționată
oficial sau exclusă din poliție, teoretic e încă membru al echipei tale. Ca atare, trebuie să participi la interogatoriu, ca și mine, de altfel.
— Dacă e să avem un proces cinstit și imparțial, ar trebui să nu fim de față.
Sunt foarte convinsă, domnule.
Nu-i vorbise niciodată așa lui Peters, nu-și apărase poziția cu atâta îndrăzneală. Dacă spera că o să câștige și o să scape de această obligație îngrozitoare, a fost dezamăgită totuși, pentru că Peters i-a aruncat o privire în care iritarea era prost mascată.
— E o alegere simplă, detectiv-inspector Brooks. Fie accepți promovarea temporară, vii cu mine la interogatoriu și după aia conduci echipa cât poți tu de bine, fie te retragi din proces, refuzi promovarea și îți scrii efectiv demisia.
A privit-o cu răceală.
— Ce alegi?
• Capitolul 93
— Unde e?
VP - 177
Împingându-și cea mai mică dintre surori din drum, Emilia Garanita a cercetat din priviri livingul, încercând cu disperare să localizeze sursa zgomotului.
— Hei, hei, ce-ai intrat așa în priză? a protestat Marcia, supărată că fusese dată la o parte.
— Șșșt, a potolit-o Emilia, trăgând pernele de pe canapea. Încerc să-mi găsesc telefonul. E pe-aici, pe undeva…
— Asta-i tot? a ripostat soră-sa indiferentă. Aștepți vreo bombă de presă, nu? Sau poate că e iubițelul, care sună să-ți șoptească prostioare dulci la ureche…
Fără să ia în seamă batjocura soră-sii, Emilia a reînceput să caute. Deși n-avea să recunoască nici în ruptul capului, exact asta spera. Îi trimisese lui Sam câteva mesaje în cursul serii, scuzându-se pentru purtarea ei și propunându-i să se întâlnească. Ceea ce o costase – Emilia nu se scuza vreodată și nu era sigură că
era cazul –, dar dacă avea rezultate, însemna că meritase.
— Aha!
