— Da, Lorenzo ține foarte mult la asta… deși, desigur, Giovanni e mult prea tânăr pentru a fi luat în considerare pentru titlul de cardinal. Pentru asta ar fi nevoie de o… reinterpretare a legii canonice.
— Lorenzo se pricepe la reinterpretări, spuse tata abrupt.
Până și eu auzisem destule despre acest subiect ca să știu cât de supărați erau majoritatea florentinilor; Lorenzo sporise taxele, ca să
plătească pentru titlul de cardinal al lui Giovanni. Tata deveni brusc glumeț:
— Spune-i Madonnei Lucrezia ce a spus despre băieții săi.
— A! Pico își coborî puțin fața, în timp ce buzele i se arcuiră ușor în sus. Trebuie să înțelegeți că nu le spune asta în față, desigur. Ține prea mult la ei ca să le arate vreo urmă de răutate. Așa cum se vede că țineți și dumneavoastră la fiica dumneavoastră, Madonna.
N-am înțeles de ce mama a roșit. Fusese neobișnuit de tăcută până
atunci, deși era limpede cucerită de conte, ca noi toți.
Pico n-a părut să-i observe tulburarea.
— Lorenzo spune mereu: fiul meu cel mare e neghiob, cel mijlociu e deștept, iar cel mic e bun.
Zâmbetul mamei era încordat, a dat din cap, apoi, a spus:
— Mă bucur că tânărul Giuliano e o mângâiere pentru tatăl lui. Îmi pare rău să aud de boala lui Ser Lorenzo.
Pico oftă din nou, de data asta ușor abătut.
— E greu să-l vezi așa, Madonna. Mai ales de când, sunt sigur că soțul dumneavoastră v-a spus de asta, sunt adeptul învățăturilor lui Fra Girolamo.
— Savonarola, spuse mama încet, mohorându-se la pomenirea numelui.
Messer Giovanni a continuat să vorbească de parcă n-ar fi auzit.
— L-am implorat pe Lorenzo de câteva ori să trimită după Fra Girolamo, dar Il Magnifico e supărat că a fost respins de noul paroh de la San Marco. Cred cu adevărat, Madonna Lucrezia, că, dacă lui Fra Girolamo i s-ar îngădui să-l atingă pe Lorenzo și să se roage pentru el, Il Magnifico ar fi vindecat imediat.
Mama și-a întors fața, și Pico a devenit tot mai înfocat.
— O, scumpă Madonna, nu vă feriți de adevăr. L-am văzut pe Fra Girolamo făcând miracole. În viața mea nu am văzut pe altcineva mai devotat lui Dumnezeu sau mai sincer. Iertați-mă că vorbesc așa deschis, dar am văzut cu toții preoți care se însoțesc cu femei, mâncăi sau bețivi și care sunt corupți de alte lucruri lumești. Dar rugăciunile lui Fra Girolamo sunt 84
puternice, deoarece purtarea lui e cuviincioasă. Trăiește în sărăcie, ține post, își ispășește păcatele cu biciul. Când nu predică sau nu-i ajută pe săraci, se roagă în genunchi. Și Dumnezeu îi vorbește, Madonna. Dumnezeu îi trimite viziuni.
Pe măsură ce vorbea, chipul lui Ser Giovanni se înflăcăra tot mai tare, iar ochii păreau să-i strălucească mai tare decât focul. S-a aplecat în față și a luat-o pe mama de mână cu mare blândețe și cu o grijă care nu trăda nici o urmă de necuviință. Tata s-a apropiat și el de ea. Era limpede că-l adusese pe Pico acolo doar pentru acest scop.
— Iertați-mi îndrăzneala, dar soțul dumneavoastră mi-a spus că
sunteți suferindă, Madonna Lucrezia. Nu pot îndura să știu că o persoană
atât de tânără și de bună nu poate avea o viață firească, mai ales când știu, cu certitudine, că rugăciunile lui Fra Girolamo vă pot vindeca.
Mama era umilită și furioasă și nu se putea uita la Pico. Cu toată
puterea emoțiilor ei, răspunse măsurat:
— Și alți oameni sfinți s-au rugat la Dumnezeu pentru mine. Și eu, și soțul meu ne-am rugat și suntem buni creștini, dar Dumnezeu n-a crezut de cuviință să mă vindece. În cele din urmă, s-a silit să se uite la Pico. Dar, dacă
sunteți atât de sigur de puterea rugăciunilor lui Fra Girolamo, de ce nu-l rugați să se roage pentru mine de departe?
Messer Giovanni se sculase de pe scaun și se lăsase într-un genunchi în fața mamei, implorând-o. Și-a coborât vocea, încât a trebuit să mă aplec și eu înainte, pentru a desluși ce spunea în trosnetele focului.
— Madonna, fără îndoială că ați auzit profeția despre Papa angelico.
Toată lumea din Franța și din Italia cunoștea profeția veche de secole despre Papa angelic, un papă ales nu de cardinali, ci de Dumnezeu, care avea să vină să purifice Biserica de corupție și să o unească, cu puțin timp înainte de a doua venire a lui Christos.
Mama dădu scurt din cap.
— E Fra Girolamo, sunt convins de asta în sufletul meu. Nu e un om obișnuit. Madonna, ce ați putea păți, dacă ați veni să-l ascultați o dată? O să
aranjez să vă întâlnească în particular după slujbă chiar duminica asta, dacă
vreți. Gândiți-vă, prin mâinile lui Fra Girolamo, Dumnezeu vă va vindeca. Nu mai trebuie să fiți o prizonieră în casa asta. Doar să veniți, Madonna…
Mama s-a uitat la tata. La început, cu reproș, pentru că o pusese într-o situație stânjenitoare, dar mustrarea i-a dispărut din priviri când i-a văzut chipul.
85
Nu era nimic prefăcut în expresia tatălui meu, nimic care să trădeze mulțumirea. Ca și chipul lui Pico, și al tatei strălucea, nu din cauză că reflecta lumina focului sau inspirația divină, ci pentru că se citea pe el cea mai pură
și mai disperată iubire pe care o văzusem vreodată.
Mai mult decât farmecul cuceritor al lui Pico, acest lucru a făcut-o să
