iarna trecută. Curând a câştigat un copil. Când s-a măritat, avea cincisprezece ani. Acum are şaisprezece. Stă mama, ghem, în mijlocul patului. Îşi frânge mâinile. Pe la tâmple, pe frunte, izvor de sudoare. A şi venit mătuşă-meaStana, nevasta lui unchiu-meu Păune Vacă. Au casă în susul trenului, tocmai unde se sfârşeşte satul.
— Uche, leică, o să naşti acuşica. Uche, acuşica ai să te uşurezi…
Tot satul îi spune Uche mătuşii Stana. Femeie stearpă, uscăţivă. Cam lălâie, când umblă. Ca să nu-i stea casa pustie, a luat de suflet un băiat găsit la cişmea, pe neneaŞtefan, pe care l-a şi însurat.
Mamei nu-i prea place când vine mătuşă-mea Stana pe la noi. Îi împuie capul cu vrute şi nevrute. Asta n-ar fi nimic.
Pacostea e alta. Cere un cuţit şi-ncepe să scobească vatra ori ţestul în care coceam pâinea. Scobeşte cu vârful cuţitului şi scoate bucăţele de pământ ars, gloduri roşii, pe care le ronţăie între dinţi, le mestecă şi le înghite.
Uche, dacă nu mănâncă pământ ars, nu se simte sătulă.
În fiecare zi mănâncă Uche pământ ars. Prin toate casele pe unde se duce, scobeşte vatra, scobeşte mai ales ţestul, care e scorojit de flăcări.
— Uche, leică, ai să te uşurezi, acuşica ai să te uşurezi…
Parcă n-o vede mama. Deasă sudoarea pe tâmplele ei.Mai deasă pe fruntea, pe obrajii ei.
Sfântul Gheorghe, călare pe calul alb, tropăie deasupra balaurului. Balaurul e verde. Cele trei capete ale balaurului, sfântul le-a sfredelit cu suliţa. Pâlpâie lampa lumină
fumurie. Joacă umbre cenuşii, umbre negre pe ziduri –
umbrele noastre.
Petria are un ochi atins de albeaţă, are obrazul mâncat de vărsat, ajută la moşit. Moare o femeie în sat ori un copil. Se duce Petria şi scaldă mortul. I se dă de pomană un ciurel de mălai. La naşteri se mulţumeşte cu un clondir de rachiu 240
tare, cu un colac – ca şi Dioaica…
— Încălziţi o căldare de apă, spune Petria.
Apa o încălzeşte soră-mea Evanghelina, care şi-a adus fetiţa adormită în braţe. Mă uit la amândouă: o păpuşă
mare legănând la piept o păpuşă mai mică…
Ne scot în tindă pe noi, copiii, Petria şi Uche. Ne scot în tindă să n-o mai vedem pe mama cum se zbate, să n-o auzim cum geme. N-o mai vedem. De auzit, o auzim.Geme din ce în ce mai tare. Măciucă ni se face părul. Carnea pe noi se-ncrâncenează, se zburleşte. Ne cuprinde frigul. De la şură aducem paie cu coşul. Ne tolănim pe paie, încercăm să adormim.
— Ce-o să nască mama?
— Băiat o să nască.
— De unde ştii?
— Ştiu. Până acum mama a născut: un băiat, o fată, un băiat, o fată. După tine, Riţo, m-a născut pe mine.După
mine a născut-o pe Elisabeta. Elisabeta e fată. La rând vine un băiat…
Astă-toamnă, când s-au pornit ploile şi-au alungat molima şi moartea din sat, a venit la noi de la oraş fratele mai mare al mamei, unchiul Tone. I-a cerut bani mamei.O
ştie că are undeva pe fundul lăzii doi galbeni de zestre, doi galbeni din vechiul conci al bunicii… A bătut-o la cap să-i împrumute galbenii. Unchiul Tone ţine birt la oraş.Poate că
nu-i merge prea bine, dacă vrea împrumut.
— Nu-ţi dau banii, îi spune mama… Atâta am şi eu…Mi-ai mâncat juncanii…
Unchiul Tone a plecat supărat. Dar cât s-a certat el cu mama, eu am vorbit prin arie cu vărul Mişu, băiatul unchiului Tone, care se luase şi el după taică-său…
— Voi câţi fraţi sunteţi?
— Cinci, mi-a răspuns Mişu. Mama spune c-o să ne mai aducă unul barza.
241
M-a podidit râsul. Am râs să leşin. Cam nărod, vărul meu.
Cum poate el să creadă că pe copii i-aduce în plisc barza!…
Am văzut mereu în fiecare primăvară cum au venit berzele.
Toamna le-am văzut cum au plecat. Vin berzele, ne lepădăm opinicile şi umblăm desculţi. Dacă au venit berzele, înseamnă că e primăvară. Şi dacă e primăvară, nu mai ai nevoie de opinci. Încălţăm opinci iarăşi după ce pleacă
berzele. Atunci cade zăpada. Berzele vin fără copii în plisc. În cârduri lungi vin berzele şi trag la cuiburile lor. O pereche de berze şi-a făurit cuib pe pătulul nostru. Acolo ouă. Acolo clocesc. Cât cloceşte barza, bărzoiul pândeşte pe baltă
broaştele, le prinde şi le aduce berzei în plisc pân-o satură.
Noi am şi scornit un cântec. I-l spun vărului meu Mişu: Ui, ui, ui
pe Călmăţui,
unde scoate barza pui
