atunci snopul de praz din bordei şi-l mănâncă, înainte de a ieşi de sub coaja pământului verdeţurile.

Tobei se întoarce la gară pe cealaltă şină. Îi place munca la căile ferate. La sfârşitul lunii primeşte un pumn de gologani, de trei ori mai mult decât ar primi dacă s-ar fi băgat argat la arendaş sau dacă s-ar fi dus la oraş să muncească cu ziua.

Nici duminica n-are odihnă. Atunci şesul e pustiu. Tobei îşi face munca în grabă şi, înainte de chindie, dă cheia în primire picherului din gară, coboară la cârciuma lui Bucur, 296

trage pe gât câteva ţuici.După asta se întoarce acasă

hăulind pe şoseaua satului.Se opreşte câteodată în faţa primăriei şi dă cu căciula în pământ.

— Ai ceva cu mine, primarule? Pe mine nu mă poţi scoate cu jandarmii pe moşia boierului. Eu sunt om al statului, auzi?

Nu se fereşte, dacă şi-a întrecut măsura la băut, să-l înjure de luceferi, de anafură, pe primar.

Într-adevăr, primarul n-are ce-i face, nu se află sub mâna lui.

Când i s-a urât să trăiască numai lângă maică-sa, Tobei s-a însurat.

Ca şi maică-sa, Tobei e mărunt, răsucit, vânos şi, când te uiţi la el, ţi se pare că e închegat numai din oase şi zgârciuri. Are mână ageră, ochi albaştri şi faţa suptă toată, trasă spre ceafă.

Cine să-l ia de bărbat pe Tobei! Peste cinci sate şi-a găsit nevastă! Bâca o cheamă pe nevastă-sa. Tot cât el de măruntă. Îi găteşte mâncare, şi Tobei aşteaptă ca nevastă-sa să-i nască prunci. O să-i nască.

— Câţi copii vrei să-ţi nască nevasta, Tobei?

— Câţi o fi ea sorocită să nască…

— Cu ce o să-i creşti?

— Cu palmele. Cu palmele astea amândouă…

Palmele lui Tobei sunt îngroşate de bătături. Dacă dă

toată ziua cu ciocanul în şinele trenului! Nici nu i-ai putea ghici în palmă. Pielea s-a umflat, s-a jupuit – se umflă, se jupoaie mereu…

În sat, cu cât e un rumân mai sărac, cu atât are mai mulţi copii. Unde cresc doi, pot să crească şi trei. Păi, dacă

te-ai apucat să faci trei, cu al patrulea nu e greu.Creşte din ce rămâne de la ceilalţi, fărâmituri la masă, zdrenţe cârpite pentru îmbrăcat… Copiii pot umbla şi goi, vara. Iarna, mai stau în casă lângă soba afumată, călduţă…

297

— Patru, mai înţeleg! Dar nouă?

— Ce? Nouă ţi se pare un număr mare? Tudor are zece, Beşcu unsprezece, Măciucă treisprezece – i-au murit patru…

— Şi vă mai plângeţi că vă mănâncă sărăcia!

SpuneIordache Diman. N-am lăsat muierea să-mi nască

decât doi copii, un băiat şi-o fată…

— Şi dacă mor?

— Cum o să moară? Copiii mei sunt sănătoşi tun…

Ne bolnăvim de deochi, ne lungim pe prispă. Ne doare capul şi obrajii ne ard, aprinşi, dă cineva fuga, o cheamă pe Dioaica. Vine în grabă. Ne aşează cu capul în poala ei, ne trage pe la tâmple, ne trage pe grumaz, apoi ne frământă

încheieturile mâinilor, degetele. Între timp, printre buze, rosteşte descântece:

Plecai pe cale, pe cărare,

mă-ntâlnii c-o fată mare.

Fata mare cu o tiugă la spinare,în tiugă – o barabulă…

— Unde te duci, fată mare?

— Spre soare răsare,

să arunc boala băiatului

în pustiu,

unde nu se află ţipenie de om viu.

Să rămână băiatul curat,

luminat,

ca steaua din cer,

ca roua din câmp,

ca poalele Maicii Precista.

Omiluie cu ceva mama. Pleacă Dioaica. Mai zăceam un ceas, două, câteodată zăcem o zi, două, o săptămână, până

ne saturăm de zăcut şi ne facem bine…

298

Ne bolnăvim de friguri – în fiecare vară ne bolnăvim de friguri toţi copiii din casă, toţi copiii satului. Dinspre baltă

vine boleşniţa. N-ai cum s-o opreşti. Doctorul Ganciu spune că frigurile se vindecă uşor cu chinină. Dar el n-are chinină la dispensar, are numai câteva borcane de sticlă, goale. S-au păstrat cândva, mai demult, în borcane, alifii.

La gura borcanelor, păianjenii au ţesut pânză. Praful a tot căzut şi-a îngroşat, a înnegrit pânza de păianjen.Se află

destulă chinină la oraş, e scumpă foc, n-o cumpără

rumânii. Vin totuşi, o dată pe an, în toiul verii, la dispensar, câteva pacheţele de chinină. Cireş, agentul sanitar, cumpără cretă de la prăvălie, o pisează, o amestecă cu chinina – să fie mai multă chinină – o împarte la oamenii care au copiii bolnavi – şi cine nu-i are, numai popa Bulbuc şi cârciumarii – şi cere în schimb, pentruel şi pentru doctorul Ganciu, ouă proaspete. Bei amestecătura topită în gură, amăruia amestecătură, o verşi îndată, o aruncă stomacul afară, cu nimic nu te-alegi.