— Istrate, ai împrumutat de Crăciun trei duble de grâu de la conac. Ţi-aduci aminte?
— Parcă am luat două, logofete…
— Trei ai luat, dac-aşa scrie…
— Era scump…
— Acum e ieftin. Că e mult…
— E ieftin…
— Pentru trei duble dai nouă…
— Logofete…
— O să vii iar la Crăciun după grâu, Istrate…
S-a şters datoria. Pentru bunăvoinţă, făgăduieşti logofătului o găină, un curcan, un găvan cu ouă, ce ai pe acasă. Pleci cu un sac de grâu. Îl duci şi-l arunci în tindă.Dacă ţi-ai pune mintea cu el, l-ai mânca într-o lună.
Trebuie să legumeşti. E mult grâu. E rară pâinea.
Din Bulgaria, vin veşti liniştitoare. Bulgarii se retrag.Leapădă armele. S-au săturat de război. Nu vor să
se mai bată acum şi cu românii! Soldaţii noştri mărşăluiesc spreBalcani. O să se încheie pace fără moarte de om. Încep să se audă cântece prin sat.
— Ţi-a scris bărbatul, Marando?
— Mi-a trimis vorbă, printr-al lui Perşu, că e sănătos. Se întoarce acasă la culesul porumbului. Aşa s-aude…
Aşa s-a auzit într-adevăr un timp.
Spre sfârşitul verii, s-au auzit altfel de vorbe. A năvălit într-o noapte peste câmpurile bulgăreşti, ca un blestem, holera. Mor pe capete bulgarii. S-au stricat gârlele şi fântânele.
S-au
stricat
cişmelele.
Apele
aduc
moartea.Soarele s-a pogorât mai jos, pământul nisipos, văros arde ca jarul. Molima s-a întins. Regimentele în drum spre ţară abia târăsc tălpile buboase prin spuza ţărânii, zac, palangă, de-a lungul drumurilor. Cine cade e lăsat să cadă, să zacă şi să moară cu buzele plesnite de sete, cu pântecul sfârtecat de ghearele molimei.
233
— Ştii ceva de bărbatul tău, Petro?
— E-n lazaret la Corabia…
— Dar tu, Mărgărito?
— Al meu e-n lazaret la Zimnicea…
— Mitache a murit, a murit. La Turnu a murit.. Au vărsat var peste el şi l-au îngropat, despuiat l-au îngropat…
Strâng paiele cu furcile femeile, le ridică în căpiţe cu vârf ţuguiat, să nu le pătrundă ploaia. Ar trebui să fie toamnă.
Întârzie vara. Arde pământul de parcă ar avea flăcări în miez.
Arde văzduhul. S-au scorojit copacii. Pădurile de porumb s-au uscat. Clatină vântul foile. Foşnesc foile porumbului.
Drugile, desfăcute la moţ, arată dinţii mari, galbeni, roşcaţi, alburii.
Pe dealul dinspre Turnu a cantonat aseară un regiment de piotă, moldoveni. Satul s-a repezit spre deal.
— Sunteţi sănătoşi?
— Sănătoşi…
— Mai vin şi alţii-n urmă?
— Mai vin…
— N-aduceţi cumva boală?
— N-aducem.
