şi bărzoiul n-are loc
şi vine la noi la foc,
să-i dăm cu tăciuni pe cioc…
Puii berzei ies, ca şi puii de găină, ca şi bobocii de raţă ori de gâscă, din ou. Viţelul îl fată vaca. Iedul îl fată capra.Mielul îl fată oaia. Pe copil îl naşte maică-sa. De aceea plâng femeile când nasc.
Văru-meu se uită la mine ca prostul. Nu-nţelege nimic.Băiat de la oraş…
Adormim. Dormim. Ne trezim…
Trei zile s-a zbătut mama. Şi trei nopţi! Tata îşi frământă-n mâini căciula…
La prânz, seara, dimineaţa, aceeaşi mâncare: pâsat…
Muierile au venit, au plecat, iar au venit. Au venit şi de 242
prin alte sate.
A patra zi, dimineaţa…
— O ia moartea pe mama!…
— N-o ia moartea…
Pe prispă, pe la geamuri, pe la uşă, ascultăm.
Mama a născut un băiat. Năvălim în odaie să-l vedem.E
gras, gros, cu capul mare. Mătuşa Stana îl apucă, ud tot, şi-l pupă pe frunte. I se mânjesc buzele…
— Uche, pe ăsta o să-l botezăm noi. O să-i dăm numele lui fiu-meu Ştefan.
Cine să se împotrivească?
La mama nu se mai uită nimeni. Albă ca hârtia, lungă, deşirată, subţire, zace în pat acoperită cu un ţol. Parcă
doarme. Se apropie de ea tata. Îi sărută obrazul. Mama deschide ochii. Zâmbeşte:
— A fost greu…
Cât a stat la noi, Uche a scociorât cu vârful cuţitului şi ne-a mâncat vatra. Ne-a mâncat şi un sfert din ţest…
Dacă-i place ei să mănânce pământ… O să lipim vatra la loc. O să schimbăm ţestul. Mai avem câteva sub pătul…
A rămas bolnavă mama, cu oasele desfăcute. Nu se poate da jos din pat. Nu poate duce cana cu apă la gură.Când trebuie totuşi să se mişte, o apucăm de mijloc, şi-o ajutăm…
— Ce te doare, mamă?
— Nu mă doare nimic. Am sfârşeală la inimă.
Ne arată cu mâna burta, în care abia dacă poate păstra câteva linguri de zeamă. Între brâu şi burtă, umple golul care se adânceşte cu gheme de cârpă. Ochii i s-au stinsaproape, au fugit în fundul capului. Sânii i s-au muiat, au căzut – izvoare goale, seci. I se văd coastele.
L-a chemat tata pe doctorul Ganciu. S-a uitat doctorul la mama, din prag, şi a plecat fluierând. La poartă s-a oprit din fluierat şi i-a spus tatii:
243
— Să-ngrijeşti de scânduri. O să ai nevoie de ele pentru coşciug. Până la Crăciun o să-ţi moară nevasta…
Începuse iarna. Se apropia Crăciunul. A venit şi a trecut Crăcinul. A venit şi a trecut Anul nou. A venit şi a trecut Boboteaza. La Crăciun, am plecat prin sat după bolindeţi. De Anul nou, m-am dus cu sorcova. Am strâns bani şi-am cumpărat cofeturi de la băcănie. La Bobotează, am îngheţat lângă fântână unde se ţinea slujba.Frate-meu Ion a mers la fântână cu caii şi, când s-au sfinţit apele, şi-au slobozit jandarmii puştile, s-a luat şi el la întrecere cu ceilalţi băieţi din sat. Caii aveau în coamă şi în coadă, împletite, fire de busuioc uscat.
Au aruncat maldăre întregi de busuioc oamenii, în fântână.
În sticlele de agheasmă plutesc foi de busuioc.
În ziua Bobotezei, satul, câmpul, pădurea miros a busuioc
– a busuioc şi a zăpadă.
Până la gară au alergat caii. Cântau băieţii. Caii: numai spumă.
Şi iată, a trecut Boboteaza şi-au început să se topească
nămeţii. S-a apropiat Paştele, a venit Paştele. Acum satul miroase a sălcii înflorite. Miroase a sălcii satul, a plopi şi a salcâmi. Miroase a verde proaspăt.
N-a murit mama. A tot bolit. Pe noi nu ne mai spală nimeni în albie. Tatii i-a crescut barba. I s-au înnegrit obrajii. Acum, şi tatii încep să i se ducă ochii în fundul capului.
Câmpul, până unde l-am colindat, e plin de măguri. Are un nume fiecare măgură. Se ară peste măguri şi se seamănă.
