— O să-ţi spoiesc la noapte poarta cu păcură.
— Spoieşte-o, dacă ai poftă să te ciomăgească taica.
— Mergi cu mine pe deal, Petruţo?…
— Da, merg, dar să te porţi frumos…
Se sparge hora la chindie. O apucă înainte băieţii. Cântă
unul, în frunte, cu clarineta. Văru-meu, Pârvu Găbunea cântă cu armonica. Se laudă taică-său, la cârciumă:
— Deştept foc, Pârvu-al meu… Cântă din gheare…
Mânca-l-ar taica! Din gheare cântă.
83
— Lasă Tudose, nu te mai lăuda atâta. Mai cântă şi alţi băieţi.
— De cântat, cântă ei, nu zic nu, dar nu ca Pârvu-al meu…
Auzi-l, parcă te seacă la inimă…
Cete-cete, fetele urcă după băieţi poteca. Ne luăm după ele.
Se opreşte una. Se întoarce la noi:
— Ce vă ţineţi, mă, după noi?
— Ce, dacă ne ţinem?
Încearcă să ne alunge cu bulgări. Ţi-ai găsit! Nu ne nimereşte. Ştim să ne ferim. Trec bulgării pe lângă noi, cad, se sparg. Se lasă păgubaşă. La salcâmi şi-o ia de braţ fiecare pe a lui. Se răspândesc. Le întind pe iarbă, le strâng în braţe, le sărută. Vorbesc de nuntă.
Zgâim ochii la ei. Ne mai înjură câte un flăcău. Îl înjurăm şi noi. Nu rămânem datori.
— Să ieşi deseară la poartă când oi fluiera.
— Ies, dacă adoarme mama devreme. O să doarmă…
Auzi în sat:
— A rămas grea a lui Ivănuş.
— Cu cine, fa?
— Cu al lui Beldie…
— A dat norocul peste al lui Beldie. Fata lui Ivănuş are pământ. S-a întâmplat cu voia ei. Altfel n-o lăsa taică-său să
ia un sărăcan.
Angheluş e frumos, să-l bei într-un pahar cu apă, dar de sărac, n-are pereche. Ba are una: pe nenea Picică…
— O să-l bage ginere-n casă Ivănuş, că n-are decât o fată…
Nu e urâtă, dar nu dărâmă pământul cu frumuseţea…
— Frumuseţea trece… Pământul rămâne. Şi cine are pământ, nu-l doare capul…
— Dar Aposta lui Cuclea?
— E cu burta la gură. Nu spune făptaşul…
A născut pe furiş Aposta lui Cuclea.
A văzut-o, dintr-o dată, satul, subţire… S-a iscat un zvon.
84
— L-o fi lepădat…
— De unde. L-a născut şi l-a omorât… Au chemat-o la primărie. A luat-o Juvete şi-a dus-o la post.
— Să spui ce-ai făcut cu copilul…
— Care copil?
— Copilul pe care l-ai născut…
