"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » "Desculț" de Zaharia Stancu

Add to favorite "Desculț" de Zaharia Stancu

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

— Nu. Nu aşa ne-am vorbit, grăieşte Picică.

— Noi trebuie să făptuim ce ne-am înţeles. Să nu mergem aşa, brambura.

Glasurile lor se pierd în gloată. Rumânii vor să treacă

numaidecât la faptă. Nu mai au răbdare.

— Nu facem bine ce facem, spune Ivan Ţânţu. Întâi boierii, s-o sfârşim cu boierii.

Strigă cât îl ţin puterile. Dar glasul lui se pierde în mulţimea care pare nesfârşită.

Cârciuma lui Mareş e la doi paşi de primărie. Au şi ajuns la ea. Negustorul e bucuros că atâta lume îi intră dintr-o dată în cârciumă, când mai sunt şi altele în sat, una chiar peste drum.

— Poftiţi!… Cu ce să vă cinstesc?

— Păi, spune Ghioacă, noi n-am venit să ne cinsteşti.Noi am venit să facem revoluţie.

— Să facem, fraţilor, de ce să nu facem? Şi eu sunt pentru revoluţie. Să se ducă la dracu toţi boierii.

— Vezi că, spune unul lălâu, puţin la minte, noi aici am venit să facem revoluţie.

— Cum adică?

— Iaca, am venit să te ciomăgim oleacă şi să-ţi dăm foc la acareturi.

— Ce? Nu sunteţi în toate minţile? De ce să mă ciomăgiţi?

De ce să-mi daţi foc la acareturi?

— Dacă n-avem alt boier!…

— Mă oameni buni, eu nu sunt boier, eu sunt om de-ai voştri… Am purtat, ca şi voi, opinci…

— Dacă eşti de-ai noştri, spune Beşcu, de ce dormi în pat cu saltea şi mănânci stafide cu cucoana?…

— Dacă eşti de-ai noştri, aruncă o vorbă Ilie Gâscanu, de 140

ce porţi haine ca notarul?

— Dacă eşti de-ai noştri, de ce ne iei dobânzi mari când ne dai pe datorie mărfuri? strigă la cârciumar dada Zvâca, măruntă, pitulată printre oameni.

Mareş pricepe despre ce e vorba.

— Uite, eu văd ce e cu voi. De fapt, n-aveţi nimic cu mine. Nu v-am făcut niciun rău.

— Dar nici nu ne-ai umplut de fâşcă, murmură careva din mulţime.

— V-am încărcat eu socotelile, dar de, aşa e negustoria, fără asta nu se poate. De undeva trebuie să scoţi şi ce n-ai păgubit şi ce vrei să câştigi. Voi acum vreţi să aprindeţi o pălălaie mare, să se vadă de departe. O să ne sfătuim, să

ne chibzuim, cui trebuie să dăm foc la noapte…

— Ţie o să-ţi dăm foc…

— Bine, bine, mie. Nu mă supăr, dar de ce să-mi ardeţi casa? Ce vreţi voi: să vadă ceilalţi că şi în satul nostru arde ceva. Uite, am în fundul ariei o şură de paie. O să-i dăm foc la noapte. Voi o să-i daţi foc şi pe urmă o să stăm împrejurul ei, toţi, cu câte o găleată de apă, să nu se întindă pârjolul. E bine?

— E bine, grăieşte uşurat Cărăbaş.

— Ba nu-i deloc bine, spune Tiţă Uie. Bine ar fi dacă ai face dumneata altceva…

— Ce?

— Să-mi dai mie s-o arunc în flăcări condica în care ne-ai însemnat datoriile.

— V-o dau, neică, de ce să nu v-o dau!…

Se domoleşte şi lălâul.

— Dar la afacerea asta, ce aldămaş bem noi?

— Ce vreţi să beţi?

— Un butoi cu vin…

Mareş, ajutat de mocancă şi de slugă, opintindu-se, scoate butoiul în faţa cârciumii.

141

Tata, Pălică, Picică, moşul David Floroiu cu cei şapte feciori ai lui, Tiţă, Uie, Lişcu Stângaciu, Ţânţu, Ududui rămân deoparte, privesc cum s-au prostit oamenii. Aşteaptă

să se dezmeticească singuri rumânii. Uite, singuri nu se dezmeticesc.

Câţiva, cu gâtul în vâlvoi, se apropie de butoi. Întind mâinile spre cănile pe care le aduce pe o tavă mare de lemn mocanca, nevasta cârciumarului. Între ceata celor însetaţi de vin şi butoi se aşează dada Zvâca, argint-viu, zvârlugă. Ochii, care până mai adineauri păreau stinşi, uscaţi de plâns după

copiii ei morţi în toiul iernii, s-au aprins.Poartă şorţ negru, ghiurt negru, cimber negru, dada Zvâca.E galben gutuie obrazul ei. Mai galbene buzele. Parcă s-a aprins dintr-o dată

în făptura ei măruntă, puţină, un foc cu flăcări înalte, mistuitoare, care-o frige, o înviază din toropeală, îi dă puteri, îi dă glas. Ridică mâinile în sus, se repede, îmbrânceşte rumânii de lângă butoi. Cât o ţine gura o aud strigând.

— Îndărăt, daţi-vă îndărăt, nemernicilor! V-a momit coada de topor a ciocoilor c-o balercă de vin. O să daţi fiecare câte o cană de băutură pe gât! Asta e ispravă de bărbaţi? Ruşine să

vă fie!… Ne-au murit copiii de foame astă-iarnă şi nu ne-a întins nimeni o mână de ajutor. Şi acum, uitaţi-vă, potaia asta de mocan vă dă vin de pomană, olercă otrăvită, poşircă

acră… Şi voi vă arătaţi gata să primiţi târgul. Iată ce fac eu cu pomana mocanului.Ptiu! Ptiu!

A scuipat în butoiul desfundat, în vinul roşcat… De două

ori a scuipat. I s-a părut că, asta nu e de ajuns. S-a aplecat, a cules din mijlocul drumului o balegă mare, proaspătă. De vită, şi a aruncat-o în vin. Apoi a zvârlit în butoiul deschis scârnă de câine, bulgări. Şi-a spălat mâinile în vin şi le-a şters pe şorţul negru.

— Beţi vin acum, dacă vă mai place!…

Are sens