vorbi o altă limbă. Se face că plutesc pe o apă albastră, fără
hotare, cum n-am văzut niciodată, şi că pe această nesfârşire de ape, din senin, se iscă furtună. Butucul scobit în care stau făcut ghem e prins de vârtejuri. Se clatină.Stau gata să
mă răstorn. Peşti ciudaţi, mai mari decât boul, înoată în jurul meu cu gurile deschise, să mă sfâşie. Ţin dinţii strânşi.
Cât pot îi ţin de strânşi, dar spaima mă copleşeşte. Dau strigăt.
— Darie, ce e cu tine?
— Visez urât, mamă…
Alteori mă aflu în vârful unui copac. Mă leagănă vânt cald.
Şi mie îmi place că vârful copacului mă leagănă, îmi place că
vântul e cald. Sub mine, o pădure uriaşă îşi freamătă
frunzele late, cu marginile adânc tăiate… Mă prăbuşesc. Ţip cât mă ţin puterile.
— Darie, ce e cu tine?
136
— Visez urât, mamă…
O dată, am visat că m-au alungat un fel de urşi negri, mai mari decât urşii ursarilor. Am scăpat strecurându-mă
printre pietre, pe brânci, într-o peşteră în care mocnea un foc. Am dus lemne aprinse la gura peşterii…
Într-altă noapte, trenul a sărit de pe şini, s-a luat după
mine, m-au prins roţile, m-au tăiat. Fochistul m-a adunat bucată cu bucată, m-a lipit la loc. Atunci am râs în somn.
Ştiam că visez…
Mi-a descântat Dioaica de sperietură. Mi-a descântat şiPetria. Nu mi-a trecut. Am avut mai departe somnul încărcat de tot felul de vise…
Lampa fumegă încă. Am rămas numai noi, ai casei.Frate-meu, lângă sobă, trage tutun. Aruncă fumul pe nas.Nu poate să doarmă.
— Culcă-te, Darie, şi dormi…
— Mi-a fugit somnul, nene…
— Atunci stai cuminte, nu te mai răsuci în aşternut, că-i trezeşti şi pe ceilalţi…
— Are să fie şi la noi răscoală, nene?…
— Are să fie.
— Astăzi?
— Poate chiar astăzi.
Bat zorile fumurii, alburii, gălbui, în geamul aburit.Scârţâie cumpăna fântânii. Aud mugetele boilor care ar voi să molfăie între dinţi iarbă proaspătă. N-a răsărit încă iarba…
Dimineaţa umblăm toţi, cârduri, pe uliţele satului. Ne adunăm la primărie.
Unde s-o fi ascuns notarul? Unde s-o fi ascuns primarul?
Primăria e goală. Îi caută oamenii şi nu-i găsesc.Aflăm că
şeful postului de jandarmi stă la gară de pază, cu puşca încărcată. N-avem nicio treabă la gară. Îl lăsăm să-şi 137
piardă vremea acolo.
Jandarmii de la Băneasa, unde e secţia de plasă, patrulează prin sat, călări, cu armele încărcate. În fruntea lor, plutonierul scurt, gros, mustăcios. Alţii fac de pază la casa cu etaj a boierului olog.
— La Băneasa, rumânii n-au să se poată mişca. Paza e puternică.
— Scapă boierul Gherasie Miliarezi.
— Scapă şi logofătul Oprea Căţui Strâmbu.
— O să vedem…
— Noi ce facem? întrebă Tiţă Uie. Noi nu începem revoluţia? A sosit revoluţia la Secara, au dat foc curţilor boiereşti. În toate părţile, după câte s-aud, oamenii au iscat revoluţie. Vrem noi pământ?
— Vrem! răspunde mulţimea într-un glas.
