— Tu eşti mai bun, nene Lisandre.
— Cine ţi-a spus?
— Ştiu eu…
— Nu ştii bine…
— Atunci să plec!…
14
— Acum, dac-ai venit, rămâi.
A rămas la Lisandru. A văzut-o orăşeanca, s-a întunecat.
Şi-a călcat totuşi pe inimă şi i-a spus:
— Să ne ajuţi la gospodărie, fată, să deretici prin casă, să
aduci apă, să ne frămânţi pâinea…
A ajuns mama slugă în casa lui Lisandru. O zi, o săptămână, o lună, două… I-a trimis vorbă Tone că vrea s-o vadă. S-a dus mama la Tone.
— Nu-mi place cum se poartă cu tine hoţul de frate-meu.
Suntem trei fraţi şi-avem o singură soră. Ai ajuns slugă la dulamă lungă… Ţi-am găsit un om cu care să te măriţi. Tu ai doi copii. Are şi el doi copii. O s-aveţi la un loc patru. E
văduv. I-a murit muierea astă-toamnă, când a murit şi bărbatu-tău.
— Aş vrea să-l văd, nene Tone.
— Să-l vezi, de ce să nu-l vezi?! E-n cârciumă, alături.
Să-l poftesc înăuntru.
— Pofteşte-l…
A rămas Finica la tejghea. Tone a intrat în odaie, însoţit de un bărbat tânăr, oacheş cu ochii căprui, cu mustaţa tunsă scurt… Om necăjit, cu cămaşa neagră, îmbâcsită de ţărână. Venise primăvara, începuse munca la câmp.
— Bună seara, Mario…
— Bună seara, omule…
A plecat Tone să-i ţină de urât la tejghea Finiţei.Muşteriii cer o ţuică, cer covrigi, îi ronţăie în dinţi, cer sferturi de vin. Cine n-are bani, pe datorie bea. Îi treceTone pe rând în condică. Or să plătească la vară, la toamnă, când or să
vândă bucatele – dacă s-or face bucate. Dacă nu, fără
supărare, or să plătească anul viitor.Nu pierde nimic negustorul. Scrie în condică de două-trei ori preţul. Finica se uită chiondărâş la oameni.
— Iar le dai pe datorie, Tone.
— Iar le dau…
15
— Gândeşte-te la fetele mele, Tone…
— La ele mă gândesc.
Umple Tone trei cincizeci cu ţuică şi trece în odaie:
— Ei, soră-mea, te măriţi cu Tudor?
— Mă mărit, nene Tone.
— Să fie într-un ceas bun!
Ciocnesc cinzecile şi le dau pe gât… Femeia abia gustă
ţuica…
— Nu-ţi place băutura, nevastă.
— Nu-mi place, bărbate.
— Nici mie.
— Asta e bine…
