Stătea trântit pe fotoliul de lângă birou, răsucindu-şi nervos monoclul între degete, când îşi dădu seama că
găsise. Descoperise un mijloc de o mare simplitate. Rămăsese câteva clipe cu gura căscată, cu mâna moale, şi monoclul
îi alunecă sfios pe covor. Un val de sânge îi răzbi vijelios în obraz. Se ridică brusc, îşi duse mâna la frunte, apucă
monoclul şi plecă în cea mai mare grabă.
Doamna Porumbache îl auzi cântând pe stradă.
— Roata morii se-nvârteste, tac, tac, tac Şi morarul ciocăneşte, tac, tac, tac...
Se ridică din pat, îşi trase rochia pe ea, şi ieşi pe coridor să-l întâmpine. Deşi trecuse de mult miezul nopţii, era încă foarte cald. Biriş îşi scosese haina şi şi-o ţinea de cheqtoare, zvârlită pe un umăr. în faţa uşii încercă de mai multe ori cheia fără să nimerească.
— Iar te-ai îmbătat! exclamă doamna Porumbache deschizându-i. Iar ţi-ai băut minţile cu Cătălina...
— Nu cred că mi-am băut chiar minţile, spuse Biriş, dar fără îndoială că am băut cam mult. Şi acum mi-e somn.
Noapte bună!...
Voi să treacă spre odaia Iui, dar doamna Porumbache îl prinse de braţ.
— Rău te-a mai fermecat, măiculiţă, târfa aia!... Te-a scos din minţi!... Vai de bătrâneţele mele, ce-am ajuns!...
Au să te prindă că te ţii cu o actriţă, şi-au să te dea afară de la liceu. Rămânem pe drumuri...
Biriş scoase pachetul din buzunar şi i-l întinse.
— Fumezi şi dumneata o ţigară? întrebă blând.
Femeia oftă. îşi umezi buzele şi-şi aşeză ţigara în colţul gurii. Biriş i-o aprinse. Apoi îşi aprinse şi el una, şi-i dădu pachetul.
— Mai ai bani? îl întrebă ea.
— Mai am. Ai nevoie de ceva?
— Nu, te întrebam, aşa. îţi dă aia ceva bani?!
— Nu, banii ăştia i-am câştigat cu o traducere... Femeia tăcu, fumând adânc.
— De ce nu vrei să te însori? începu ea mai liniştită. Că doar n-ai s-o iei pe Cătălina...
Biriş ridică plictisit din umeri.
— Ţi-am mai spus că nu e nimic între Cătălina şi mine! Cine ţi-a mai băgat şi asta în cap?! Toată lumea ştie că e iubita lui Bibicescu. Noi doi suntem numai prieteni. Sau poate şi asta e compromiţător: să fii prieten cu o artistă!...
— Mai bine te-ai însura, continuă doamna Porumbache ca şi când nu l-ar fi ascultat. Sunt atâtea fete bogate şi frumoase. De ce nu vrei să te-nsori?! Nu ţ' s-a urât de sărăcie?!... Poate ne mutăm în altă casă. Mai văd şi eu oameni,
ai am şi eu cu cine schimba o vorbă... Biriş o privi lung şi îl cuprinse o neaşteptată milă faţă de ea.
MIRCEA ELIADE
138
139
NOAPTEA DE SÂNZIENE
— Bine, să ne mai gândim, spuse. Dumneata caută înainte. Poate, până la urmă ne-nsurăm şi facem chiar şi politică!... Noapte bună! adăugă el luându-i mâna şi sărutându-i-o.
— Petrică, spuse bătrâna, n-ai vreo cinci sute de franci să-mi laşi? M-am gândit să facem mâine pui cu smântână...
Biriş îşi scoase portmoneul şi i-l întinse.
— Ia tot, spuse. Eu nu mai am nevoie...
Intră în odaia lui şi zvârlindu-şi haina pe un scaun, se trânti în pat. Reîncepu să fredoneze, foarte încet:
— Roata morii se-nvârteşte, tac, tac, tac...
— Cântecul lui Mitică, Dumnezeu să-l ierte, spuse doamna Porumbache deschizând uşa, zâmbind, cu ochii în
lacrimi. Ia mai cântă-l...
— Şi morarul ciocăneşte, tac, tac, tac..., continuă Biriş înălţând uşor glasul.
— ... Tac, tac, tac\ făcu şi doamna Porumbache, în surdină, lăcrimând. Cântecul lui Mitică!... Uite aşa-l cânta şi el, Dumnezeu să-l ierte: tac, tac, taci...
— Ăsta-i cântec nou, spuse Biriş fără să-şi ridice capul de pe pernă. îl cântăm noi, tineretul: Roata morii se-nvârteşte..., reîncepu el cu mai multă putere.
