― Olguţa îl asculta mereu. Cît a stat la noi, Olguţa a vorbit foarte puţin. Nici sporturi nu mai făcea.
― Olguţa?
― Da! La şcoală era mai puţin veselă...
― Şi cu el cum era?
― Foarte atentă şi gentilă. Cînd eram împreună, Olguţa nu mai era bruscă.
Dacă o ruga să-i cînte ceva la pian, imediat îi cînta...
― Ei!
― Da. De cînd a fost la noi, Olguţa nu mai cîntă decît muzică rusească.
― Şi ce vorbeau împreună?
― El vorbea. Olguţa-l asculta. Parcă era puţin intimidată... Uneori ne cetea.
― Versuri?
― Nuuu! Din Anatole France, sau din Kipling, sau din Cehov pe care-l traducea direct din ruseşte.
― Bine?
― Extraordinar, Dănuţ! E greu de descris! Avea farmec...
― Monica!
― Ce, Dănuţ?
Era atît de limpede entuziasmul şi privirea Monicăi încît Dănuţ se înroşi.
― E frumos moşu Vania?
― Dăă!... Nu... Are ochi mici, verzi, foarte vii; ras complect, cu ten de marinar.
Frunte mică, nas, cum spuneai tu, proeminent, cu nări groase... Cum să-ţi spun, Dănuţ, moşu Vania e ca şi vorba lui. N-are imagini, dar vezi şi simţi tot ce spune.
Aşa-i şi el! Nu-i frumos, dar e puternic... Nu ştiu! Eu mă simţeam lîngă el ca o raţă
domestică lîngă un vultur. Un vultur foarte blînd... cu noi, adăugă Monica rîzînd.
Cînd vorbea cu moşu Iorgu politică, se schimba. Îl ataca pe moşu Iorgu. Odată l-a batjocorit pe Tache Ionescu. Moşu Iorgu s-a făcut foc! "Cum! Europa n-are un al doilea Tache! N-ai dreptul să-l critici pe Tache Ionescu! Tu mai ales. Ce-ai făcut în viaţa ta? Care-i activitatea ta pozitivă? Nimic! Critică şi negaţie. Tu eşti mai
«Ionescu»decît Tache! Toată ţara e plină de critici. Tache face":.. "Ce?" "Ţara românească. Democraţia. Pacea din Balcani"...
Dănuţ rîdea. N-o văzuse niciodată pe Monica atît de însufleţită. Recunoştea autenticitatea frazelor şi a intonaţiei tatălui său.
― Şi Olguţa ce spunea?
― Închipuieşte-ţi, Dănuţ, că Olguţa, care întotdeauna îl secundează pe moşu Iorgu, s-a amestecat în discuţie ― ea, care n-are habar de politică ― şi a început să-l combată pe Tache Ionescu!
― Ei?!
― Şi încă cum!... Stai să-mi aduc aminte!... "O primadonă cu nas semit şi musteaţa craiului de mahala..."
― L-a văzut pe Tache Ionescu?
―Nu cred! Poate c-a văzut vreo caricatură de-a lui... nu, i-a văzut fotografia pe biroul lui moşu Iorgu.
― Şi a vorbit despre el?
― Cu violenţă şi siguranţă! A spus că-i intoxicată de Tache Ionescu. Leonard la operetă şi Tache Ionescu la Parlament! Că cizmarul îţi trimite botinele de la reparat, învelite în discursuri de-ale lui Tache Ionescu; zbîrnîitorile zmeielor sînt făcute cu discursuri de-ale lui Tache Ionescu; învelitorile caietelor de teze, tot aşa; evantaiul profesorului de chimie: discurs de-al lui Tache Ionescu... A făcut o peroraţie în regulă! Înţelegi, Dănuţ, nu vorbise demult!
― Şi combatanţii ce spuneau?
― O ascultau... Ştii, lui moşu Iorgu îi pare bine cînd briliază Olguţa. L-a sacrificat pe Tache Ionescu şi a aplaudat-o pe Olguţa.
― Şi moşu Vania?
― Era amuzat şi el de verva Olguţei, pe care, probabil, o crezuse taciturnă.
― Şi Olguţa?
― Îl amuza! încheie Monica zîmbind cu bunătate.
― Şi?
