Cireşele
― Cît îi chila?
Domul cu ochelari pevîrful nasului e gros, concret şi se tocmeşte, şi-n faţa luitoate cireşele din coş roşesc ca dragostea în faţa dragostii.
De ce se vînd cireşele oricui?
Zmeură
În clipa cînd Salomeea a sărutat pe buze capul în sînge de pe tipsia de argint,sîngele lui Ioan avea parfum dezmeură.
Rodii
În rodii e copilăria rubinelor.
Dar rodiile nu se vînd la bijutier.
Harbuzul
Miez de harbuz! La gura sobei, astă-iarnă, coceam castane şi te doream,privind în jarul arzător risipa ta.
Acuma-i vară. Aş coace o castană aromată în răcorosul tău jar ― dar nu-s castane.
Ouă roşii
― Hristosa înviat!
Pac.
― Adevărat a înviat!
Pac.
De ce se boxează ouăle tocmai în amintirea lui Hristos?
Maci
Roşu erafesul turcului bătrîn, care, în copilărie, la Constanţa, spunea poveşticu Hogea Nastratin. Avea o barbă albă ca pilaful, şi fesul ― între cer şi mare ―
era singurul roşu de pe lume, dintrecer şi mare.
Duceţi-vă, maci, la malul Mării Negre, pe mormîntul turcului bătrîn.
Cofetărie ambulantă
Roşul sticlos ca ochii iepurilor de mosc al formelor de zahăr de pe tavacofetarului din colţul uliţei!
Cucoşul roşu. Iepuraşul roşu! Palatul roşu.
Da. Palatul roşu. Numai cu cinci parale am cumpărat un palat cu turnuri şicreneluri, care-ţi încleia degetele şi-ţi roşea buzele.
Care palat poate da mai multă fericire unui copil!
Copilărie, castelană a unui palat de zahăr înroşit, seniorul nu se mai întoarce.
Ouă de lemn
Oul misterios, cu miros de lemnărie albă.
Un ou roşu, în el altul albastru, altul violet, altul galben, altul verde, altul,altul, altul...
Oul de lemn: perspectiva infinitului, jucărie într-o mînă de copil!
Inimă! Cîte am?
Pomuşoară
În plină iarnă, cînd gospodina moldoveancă îţi oferă dulceaţa de pomuşoară
― foc bengal în linguriţă ― cît regreţi că astă-vară niciodată nu te-ai abătut spre fundul livezii, să vezi iluminaţia carmină a tufelor de pomuşoară!
Aşa e şi cu noaptea Învierii. La Crăciun o doreşti. În sîmbăta Paştelui însă teculci, hotărît să vezi Învierea la anul.
Dormi lîngă bucurii. Cînd te deştepţi e prea tîrziu: se-ntunecă.
Pastă de dinţi
Dece poezia se ocupă atît de mult de flori şi ocoleşte pasta de dinţi?
