― Asta-i tot, Dănuţ! Moşu Vania a plecat pe neaşteptate în Rusia.
― Şi Olguţa?
― A redevenit Olguţa.
― Alt nimic?
― I-a trimis de la Odesa un caiet de muzică rusească: Boris Godunov. În ziua cînd l-a primit, Olguţa mi-a spus de trei ori: "Monica, mi-a trimis Vania ceva splendid!"
― I-a scris?
― Nu-i ştie nimeni adresa!
― A mai vorbit de el?
― Eu, uneori. Olguţa tăcea... Dănuţ, cît a stat moşu Vania la noi, Olguţa era mult mai frumoasă ca de obicei. Atunci mi-am dat seamă că Olguţa are două
frumuseţi: cînd e Olguţa, dar atuncea parcă nici n-o vezi, atît e de neastîmpărată, şi cînd e îndrăgostită. Atunci e frumoasă ca o madonă, Dănuţ. Are ceva copilăros şi credul... obrajii par mai graşi... seamănă cu tine, Dănuţ.
Monica se înroşi tare.
― Mă-ntrebi dacă Olguţa a vorbit de moşu Vania? O dată numai, înainte de-a pleca la Medeleni, Olguţa mi-a spus: "Ce bine-mi pare că a plecat Vania!"
― De ce, Monica? întrebă Dănuţ.
Monica zîmbi.
― Dănuţ, n-am întrebat-o!... S-ar fi supărat! Am văzut imediat că-i părea rău de exclamaţia ei. De-atunci nimeni nu mai pomeneşte de Vania. Dar Olguţa cîntă
muzică rusească... Dănuţ, nici o vorbă! Mai ales Rodica n-aş vrea să simtă nimic!
― Ce-i cu Rodica?
Monica ridică din umeri.
― ...Un fel de prietenă de-a Olguţei. Nu ştiu cum s-a împrietenit cu ea!
Apropierea lor a coincidat cu plecarea lui moşu Vania. Pînă atunci, Olguţa n-o lua în seamă... Rîde mult; Olguţa spune că-i tonică.
― Monica, tu eşti prietenă cu ea?
― Nu, Dănuţ, vorbi Monica, scuturînd capul. Eu sînt prietenă cu Olguţa.
Rodica e o... camaradă de clasă... E foarte drăguţă!
― ...Dar cam nătînguţă! adăugă Dănuţ rîzînd.
― Dă! Asta n-ar fi nimic! E cam zgomotoasă!... Şi... are un fel de ipocrizie, de lipsă de sinceritate...
― De pildă?
― Uite: o adulează pe Olguţa. Rîde de tot ce spune ― aici cred că-i sinceră ―
o pastişează chiar, probabil fără să-şi dea seama, şi pe dindos o vorbeşte de rău...
― De rău?
― Nu mare lucru! Fleacuri! Dar oricît! Am auzit-o spunînd că Olguţa-i vanitoasă, că-i "ahtiată de succes", că "se crede grozavă". Vezi genul...
― Olguţa ştie?
― Cred că da. O cunoaşte de ajuns! Da ştii, Olguţa are slăbiciuni copilăreşti!
Rodica şi Patapum cred că au aceeaşi valoare pentru ea, dar îi iubeşte, are nevoie de ei. Uneori o umileşte fără cruţare...
― Azi, la cafea!
― Asta nu-i nimica!... Dar imediat îi pare rău şi o umple de cadouri, e gentilă
cu ea, proclamă sus şi tare calităţi pe care Rodica nu le are, dar pe care le acceptă
uşor...
― De ce-a poftit-o la Medeleni?
― Greşala mea! În ultimul timp eram cam... tăcută. Ştii, aşa sînt eu uneori!
Cred că Olguţa a simţit nevoia unei persoane mai vesele. Şi a comandat-o pe Rodica.
