Călători din nou cu femeia roşie... Hotel "Binder", camera 13...
Telegramă
Mihai Balmuş
Popa Nan 24
Bucureşti
"Ajuns bine. Detalii poştă. Sărutări. Mircea."
Vîrîse suta în buzunarul surtucului: cel drept. O simţea mototolită, umezită în mîna lui. Totuşi, nu aruncase pe fereastră economiile mamei lui.
Unde era surtucul?
Aprinse o lumînare, ieşind afară, cu ea în mînă.
Bătu la uşa lui Dan. Nici un răspuns. O întredeschise; întuneric.
― Dormi?
Patul gol !
― ...?!
Porni spre bucătărie.
― Gheorghiţă!... Gheorghiţă!
― Ci vrei mata, conaşule? îl întrebă Sevastiţa ieşind din bucătărie.
― Îl caut pe Gheorghiţă.
― Hă-hăăă! Di cînd o plecat! Sî fie el sănătos!
― Unde?
― Parcî mata nu ştii?!
― Nu ştiu, fetiţo!
― Eeee!... O înhămat la bihuncă şi s-o dus cu conaşu nostru...
Sevastiţa zîmbea cu înţeles: obraz rumen în tulpanul alb, sîni goi în aspra cămeşă ţărănească.
― Da tu nu ştii, fetiţo, unde mi-a pus surtucul?
― A matali-i?
― Care?
― Unu griu la color, ţuvil.
― Da, da, acela-i.
― Pui l-o dus la călcat la spălătorie.
― Poţi să mi-l aduci?
― Iaca-ndatî! Se codi o clipă, cu bărbia-n piept, sprîncenată. În odaie?
― ...în odaie.
Suflată dinadins de buzele lui Mircea, lumînarea-i fumega în mînă; cu cealaltă
o apucă pe Sevastiţa de bărbie...
Plecă spre odaie, bîjbîind prin întuneric, fără umbră.
*
În bucătărie, cîţiva tăciuni aruncau lumini roşii din gura sobei. Anica îşi aprinse ţigara şi sorbi restul de cafea rămasă în ibricul babei, care plecase la culcare.
― Unde-ai fost?
― Ei, undi! mormăi Sevastiţa, îndreptindu-şi cămeşa. La boieri...
― Sevastiţooo! răsună o chemare în şoaptă sonoră.
