În schimb ― tot de meleagurile trupeşti e vorba ― Rodica vroia să cunoască
"trecutul" flirturilor ei: adică pe toate Rodicele de înaintea ei, pînă la ea.
Curiozitate istorică, pe care-i bine să o aibă toţi cei ce guvernează.
Cum "istoria" lui Dănuţ nu-şi găsise cronicarul, Rodica îl persuadase să se autocronicărească. Înt]iul roman povestit s-ar putea intitula: Adina Stephano
sau
Sedusa de la patinaj
sau
Femeia, cu cei mai frumoşi sîni
sau
Fetiţa cu trup de Salomee
sau
Soţul înşelat
sau
Donjuanul de la "Lazăr"
sau
Nu vă încredeţi în bărbaţi
Roman palpitant, se înţelege.
Deşi avea o recentă experienţă a acestui gen şi a modului cum reacţionează
lectorul la desfăşurarea evenimentelor ― sărind descripţiile, făcînd viteză cu acţiunea ― Dănuţ nu trăsese foloase literare de pe urma ei.
Avea şi el acţiune ― cînd vine soţul înşelat; cînd eroina doarme, şi eroii, temerari ca toţi eroii, îi fac bezele din uşa ietacului, degustîndu-le între ei; cînd eroina convinge pe soţul înşelat că eroul licean e nepotul proprietarului, trimis de acesta după chirie; etc. ... dar avea năravul digresiunii psihologice: de ce soţul nu vedea? De ce eroul nu se temea? De ce eroii îl bravau pe soţ? De ce soţul se temea de erou?.... Rodica proceda întocmai ca Dănuţ pe cînd era lector de romane senzaţionale. Sărea digresiile psihologice, adică între timp se preocupa să găsească
raportul cel mai avantajos dintre fustă şi pulpe: pulpele să se vadă fără ca fusta să
pară dinadins ridicată. Şi palpita:
― Vai, ce obraznici! Vai, ce ipocriţi! Fi, les vilains! '...
Aceste exclamaţii se refereau la eroii romanului, cînd înfruntau bănuiala sau certitudinea soţului, adică firau "în acţiune".
Al doilea roman s-ar f: putut intitula:
O cursă pe bihuncă
sau
Parfumul de violete
sau
Milionara perversă
sau
Tînărul şi mai pervers
sau
Palatul de la Sălcii
sau
Tiranul de la Medeleni
sau
Din dramele geloziei
sau
Nu vă încredeţi în bărbaţi!
