— Allah să-ţi dăruiască fericire pentru faptele bune ale mamei tale Maliha, amin, rosti ea cu răsuflarea tăiată şi-şi strânse mai bine eşarfa neagră în jurul capului, acoperindu-şi fruntea lată. Oamenii din Hamia spun că e îndrăgostit de tine.

Am ridicat din umeri şi am privit prin crăpătura dintre perdele, ca să văd câţi bărbaţi veniseră să-mi ceară mâna în numele lui Harb. Şeicul Talib arăta solemn şi demn în pelerina lui de un maro pământiu. Bărbaţii purtau pelerine cu tivurile aurite şi-şi unseseră bărbile cu mosc luat din glanda unei gazele sălbatice. Fiii şeicului formaseră lângă el o semilună. Imamul Rajab, îngrijitorul sanctuarului; Jarbwa, cel mai priceput păstor al tribului, Raai, paznicul şi Hajjeh Hulala, moaşa, completau semiluna, făcând-o semicerc. Tata stătea lângă şeicul Talib şi strălucea asemenea unei perle aşezate între mărgele false.

— Allah să ne binecuvânteze oaspeţii. Bine-aţi venit în casa noastră, repeta el.

Când Harb intră în cort însoţit de Daffash, inima-mi începu să danseze în ritmul sunetelor pe care le făcea Jarbwa cu mojarul şi pisălogul. Dring-drang-dring-drang.

Mustaţa lui deasă şi barba îngrijită străluceau în lumina slabă a lămpii cu benzină. Silueta singurului palmier se 32

- FADIA FAQIR -

întindea spre orizontul palid şi se înălţa către cerul tulbure.

Soarele apunea încet, cu grijă, parcă. Mi-am dus mâna la inima ce-mi bătea cu putere şi am încercat să respir normal.

Nu trebuia ca femeile din trib să vadă cât de emoţionată

eram.

M-am aşezat lângă Hamda şi am respirat adânc. În ultima sclipire dinainte ca soarele să dispară cu totul, am apucat să

văd rândurile de portocali, straturile de ridichi şi de henna, caii legaţi de palmier, casa singuratică, cu ferestrele ei rotunde. De ce acceptasem să mă mărit cu Harb, care nu era diferit de ceilalţi bărbaţi din trib, care mă ceruse de soţie pentru că-l refuzasem? Tatăl şi mama mea obişnuiau să

şadă sub palmier împreună, stând de vorbă. Ea se sprijinea de el, iar el râdea. Când Harb m-a cerut în căsătorie fusese ca şi cum o cazma uriaşă mă lovise în cap şi spusesem da.

Da, aveam să dorm lângă Harb în fiecare noapte pentru tot restul vierii mele, da, aveam să-i spăl pelerina, cămăşile din bumbac şi chiloţii. Aveam să-i pregătesc mâncarea şi să-i văd dintele auriu strălucitor în fiecare zi, pentru tot restul vieţii mele. Imaginea înceţoşată a şirurilor de portocali îmi trecu din nou prin faţa ochilor. Am dat din cap, legându-mi astfel destinul de cel al lui Harb. Ochii mei distinseră o gazelă

alergând şi urechile-mi auziră ecoul melodiilor Nasrei, clinchetul tălăngilor oilor ei, care se îndreptau spre casă. Îmi plăcea mirosul de santal ars, învăluit de aroma moscului.

Harb mă iubea.

Zdrăngănitul ibricului de alamă şi al ceştilor pentru cafea mă readuse în cort. Şeicul Talib refuză ceaşca de cafea oferită de tatăl meu. Îşi drese vocea şi rosti:

— Nu am să-ţi beau cafeaua, şeicule Nimer, până nu-mi vei da ceea ce ţi-am cerut. Încă nu ne-ai dat un răspuns.

— Oh, pe Allah, ai să fii încântat.

— O vrem pe fiica ta Maha pentru fiul nostru Harb.

— Pe Allah, bea din cafea, şeicule, răspunse tata cu vocea tremurătoare.

33

- STÂLPI DE SARE -

Trebuie să-i fi fost tare greu să mă mărite. Eram mereu alături de el, menajera lui şi cea care-i muncea pământul. O

lacrimă fierbinte mi se prelinse pe obraz atunci când şeicul Talib sorbi din cafea şi spuse:

— Cafeaua îţi e gustoasă, iar fiica îţi e bună de măritat.

Toţi bărbaţii îşi ridicară ceştile:

— Felicitări! Să aveţi belşug şi băieţi!

Mi-am şters repede lacrimile când am zărit faţa lui Harb.

Prima rază de lumină după o noapte lungă, o recoltă de lămâi după trei ani de aşteptare – nu, faţa luminoasă a unui nou-născut.

— Jarbwa, adu-ţi rebabul. Cântă-ne nişte muzică

frumoasă.

Sunetul aspru al rebabului trist îmi aminti de mama, Allah să-i binecuvânteze sufletul. Vai, cât mi-aş fi dorit să fie acolo, să participe la nuntă şi să-mi uşureze povara de pe umeri!

Hamda trebuie să fi observat norul ce-mi adusese o umbră

pe faţă, pentru că începu să chiuie. Sunetul prelung şi tremurat le spunea bărbaţilor că şi femeile erau bucuroase.

Chiuitul îi invita şi pe ceilalţi oameni din Hamia să se alăture adunării. Copiii îşi tot împungeau şi întrebau mamele unde e mireasa. Nu erau convinşi că femeia cu rochia pătată şi cu faţa murdară era mireasa cea strălucitoare.

Nasra, Halimeh, Hamda şi fiicele lor se aşezară în cerc în jurul meu şi începură să bată în tobă şi să cânte: Suntem femeile din Qasim. Haya, haya.

Zvelte precum palmierii. Haya, haya.

Parfumate precum dulcele busuioc. Haya, haya.

Rebabul trist îmi răsună în urechi. Jarbwa istorisea povestea Umaymei. Vântul, ce asculta şi el, purtă povestea până la urechile femeilor. Jarbwa vorbi despre trăsăturile minunate ale Umaymei. Era virtuoasă şi pură, gata de sacrificiu şi frumoasă, generoasă şi curajoasă. Când am privit feţele aspre ale femeilor din cortul slab luminat, mi-am 34

- FADIA FAQIR -

dat seama că Umayma pe care o lăudau bărbaţii exista doar în mintea lor.

M-a fermecat, şi-a acoperit faţa cu vălul, Pur şi sfânt este numele Umaymei.

Delicată şi cu forme frumoase, potrivit de înaltă, Chiar din basme coborâtă, dacă frumuseţea ar putea Transforma o copilă a pământului într-o făptură de basm.

Palmele îmi tânjeau după roata de tors, însă mama lui Harb, mătuşa Tamam, era cu ochii pe mine. Mă

supraveghease toată seara, stând tăcută şi trăgând din pipa de care nu se despărţea niciodată. Am simţit cum ochii ei mici şi strălucitori m-au urmat atunci când am ieşit din cort.

Am scos nişte smocuri de lână, roata şi câteva fire din cufărul mamei, apoi am traversat pe furiş curtea. Am dat peste Harb, care căuta boabe de cafea, să prepare încă o fiertură. Mă apucă de încheietură şi şopti în întuneric:

— Mi-e dor de ochii ăştia căprui. Nunta noastră o să fie vinerea viitoare. Pregăteşte-te, mireasa mea!

Am dat din cap, mi-am smuls mâna din a lui şi m-am întors în cort ca să stau cu femeile din trib, care tot se lăudau pe sine, în vreme ce bărbaţii visau la Umayma.

În noaptea aceea n-am avut voie să torc nici măcar un fir.