— Pe Allah, bea din cafea, şeicule, răspunse tata cu vocea tremurătoare.
33
- STÂLPI DE SARE -
Trebuie să-i fi fost tare greu să mă mărite. Eram mereu alături de el, menajera lui şi cea care-i muncea pământul. O
lacrimă fierbinte mi se prelinse pe obraz atunci când şeicul Talib sorbi din cafea şi spuse:
— Cafeaua îţi e gustoasă, iar fiica îţi e bună de măritat.
Toţi bărbaţii îşi ridicară ceştile:
— Felicitări! Să aveţi belşug şi băieţi!
Mi-am şters repede lacrimile când am zărit faţa lui Harb.
Prima rază de lumină după o noapte lungă, o recoltă de lămâi după trei ani de aşteptare – nu, faţa luminoasă a unui nou-născut.
— Jarbwa, adu-ţi rebabul. Cântă-ne nişte muzică
frumoasă.
Sunetul aspru al rebabului trist îmi aminti de mama, Allah să-i binecuvânteze sufletul. Vai, cât mi-aş fi dorit să fie acolo, să participe la nuntă şi să-mi uşureze povara de pe umeri!
Hamda trebuie să fi observat norul ce-mi adusese o umbră
pe faţă, pentru că începu să chiuie. Sunetul prelung şi tremurat le spunea bărbaţilor că şi femeile erau bucuroase.
Chiuitul îi invita şi pe ceilalţi oameni din Hamia să se alăture adunării. Copiii îşi tot împungeau şi întrebau mamele unde e mireasa. Nu erau convinşi că femeia cu rochia pătată şi cu faţa murdară era mireasa cea strălucitoare.
Nasra, Halimeh, Hamda şi fiicele lor se aşezară în cerc în jurul meu şi începură să bată în tobă şi să cânte: Suntem femeile din Qasim. Haya, haya.
Zvelte precum palmierii. Haya, haya.
Parfumate precum dulcele busuioc. Haya, haya.
Rebabul trist îmi răsună în urechi. Jarbwa istorisea povestea Umaymei. Vântul, ce asculta şi el, purtă povestea până la urechile femeilor. Jarbwa vorbi despre trăsăturile minunate ale Umaymei. Era virtuoasă şi pură, gata de sacrificiu şi frumoasă, generoasă şi curajoasă. Când am privit feţele aspre ale femeilor din cortul slab luminat, mi-am 34
- FADIA FAQIR -
dat seama că Umayma pe care o lăudau bărbaţii exista doar în mintea lor.
M-a fermecat, şi-a acoperit faţa cu vălul, Pur şi sfânt este numele Umaymei.
Delicată şi cu forme frumoase, potrivit de înaltă, Chiar din basme coborâtă, dacă frumuseţea ar putea Transforma o copilă a pământului într-o făptură de basm.
Palmele îmi tânjeau după roata de tors, însă mama lui Harb, mătuşa Tamam, era cu ochii pe mine. Mă
supraveghease toată seara, stând tăcută şi trăgând din pipa de care nu se despărţea niciodată. Am simţit cum ochii ei mici şi strălucitori m-au urmat atunci când am ieşit din cort.
Am scos nişte smocuri de lână, roata şi câteva fire din cufărul mamei, apoi am traversat pe furiş curtea. Am dat peste Harb, care căuta boabe de cafea, să prepare încă o fiertură. Mă apucă de încheietură şi şopti în întuneric:
— Mi-e dor de ochii ăştia căprui. Nunta noastră o să fie vinerea viitoare. Pregăteşte-te, mireasa mea!
Am dat din cap, mi-am smuls mâna din a lui şi m-am întors în cort ca să stau cu femeile din trib, care tot se lăudau pe sine, în vreme ce bărbaţii visau la Umayma.
În noaptea aceea n-am avut voie să torc nici măcar un fir.
Hajjeh Hulala şi mătuşa Tamam insistară că era semn rău ca mireasa să toarcă în noaptea logodnei. În noaptea aceea n-am avut voie să torc nici măcar un fir.
35
- STÂLPI DE SARE -
Povestaşul
În numele lui Allah cel Milos şi Milostiv, aşa spuse Domnul: „Cu adevărat, Noi l-am făcut pe om din lut tare, provenit din nămol moale, iar pe jinn l-am făcut şi mai înainte, din focul fierbinte.”
Ah, măreţii mei stăpâni, rostiţi o rugăciune pentru profetul nostru Mohamed şi pentru companionii lui cei drepţi.
Aceasta este a treia noapte a Ramadanului, luna milosteniei şi a binecuvântărilor. Lepădaţi-vă de păcate, căiţi-vă şi întoarceţi-vă la Allah, care ne-a plămădit din pământ, apoi dintr-o picătură de sămânţă, apoi dintr-un cheag, apoi dintr-un cocoloş de piele, cu formă şi fără formă. Maymoon, dulcea mea maimuţică, unde rămăsesem cu povestea? Mai ţii minte? Mintea-mi devine asemenea unui centru otoman de inspecţii. Tot mai mulţi oameni pot intra cu uşurinţă, însă o părăsesc greu. Anii înşelători se perindă prin faţa mea, iar tot ce pot face eu este să istorisesc poveşti. Construiesc regate magice şi dau viaţă morţilor. Slavă Lui, Celui ce va învia oasele după ce ele vor fi putrezit. Vai! Împărăţiile Lui dăinuie, iar a mea se pierde în marea uitării.
Vaaaai, vaaaai, yaaabaaaa.
Stăpânul meu, imamul din moschee,
mi-a poruncit să mă căiesc şi s-o uit.
