1916 Sharif Hussein declanşează Marea Revoltă Arabă
împotriva otomanilor din Mecca.
1917 Ministrul britanic de Externe, Arthur James Balfour, declară angajamentul Marii Britanii de a sprijini aspiraţiile sioniste pentru un „cămin naţional” în Palestina.
1919 Tratatul de la Versailles stabileşte ţinuturile arabe ca teritorii sub mandatul Aliaţilor.
1920 Când regele Faisal este forţat să părăsească Siria, o mare parte din anturajul său politic – alcătuit din sirieni, irakieni şi libanezi – pleacă din Damasc şi se refugiază în Transiordania.
1920 Autoritatea mandatată britanică preia administraţia Transiordaniei, ca parte a mandatului asupra Palestinei.
1921 Marea Britanie creează Emiratul Transiordaniei.
1923 Emiratul Transiordaniei este recunoscut drept stat naţional, ca prim pas spre independenţă.
1923 Sultanul Ibn Adwan declanşează revolta împotriva emirului Abdullah şi a britanicilor. El exercită
presiuni asupra emirului pentru a rezolva nemulţumiri grave ale populaţiei, din domeniul fiscal, fiind vorba în special despre colectarea unor impozite restante din anul 1918. Către sfârşitul anului, sultanul avansează către Amman; trupele statului, sub comanda lui Peake, înving forţele lui Adwan după o luptă încrâncenată.
7
- STÂLPI DE SARE -
1925-1927 Emirul Abdullah oferă azil druzilor refugiaţi din faţa francezilor din Siria, în urma unei revolte locale.
1926 Sătenii din Wadi Musa se ridică împotriva guvernului şi refuză să plătească impozitele restante.
Rebeliunea
lor
este
înăbuşită
de
forţele
guvernamentale.
1928 Transiordania semnează un tratat cu Marea Britanie, prin care i se conferă o mai mare independenţă.
1946 Un nou tratat anglo-transiordanian oferă Iordaniei independenţa formală.
1952 Hussein îi urmează la conducerea ţării tatălui său, regele Talal.
1953 Hussein este încoronat rege al Iordaniei.
1956 Comandantul britanic al Legiunii Arabe, general-locotenentul Sir John Bagot Glubb, este eliberat din funcţie. Regatul Haşemit al Iordaniei dobândeşte independenţa totală.
8
- FADIA FAQIR -
Povestaşul
În numele lui Allah cel Milos şi Milostiv: „Nu înveşmântaţi Adevărul în deşertăciune! Nu ascundeţi Adevărul, de vreme ce-l ştiţi!”1
Prea măreţii mei stăpâni, rugaţi-vă pentru profetul nostru Mohamed, al cărui suflet este precum luna, şi pentru companionii săi cei drepţi. În seara aceasta, prima din Ramadan, luna postului şi a rugăciunii, am să vă istorisesc o poveste teribilă. În timpul lunii Ramadan, Atotputernicul Rege Allah a revelat Coranul, cartea ce îndrumă omenirea prin pădurea binelui şi a răului. Dar eu, Sami al-Adjnabi, cel mai priceput povestaş din întreaga Arabie şi cel mai bătrân călător din Levant, am să vă dezvălui povestea Mahăi, am să
vă arăt secrete ale trecutului şi ale prezentului, am să vă fac să tremuraţi de groază şi să doriţi să aflaţi tot mai mult.
Rugaţi-vă pentru mila şi iertarea lui Allah şi imploraţi izbăvirea.
De fapt, poate că cea care ar trebui să vă spună povestea este măgăriţa mea, Aziza. Ce crezi, Aziza? Ai să le vorbeşti tu oamenilor acestora, pentru ca unul dintre jinnii soldaţi2, unul dintre spiritele cu puteri stranii, despre care se spune că se supuneau poruncilor stăpânului nostru Solomon cel Mare, să îţi interpreteze răgetul şi să ne arate cum eşti înţeleasă greşit de urechile muritorilor – urechi ce pot asculta doar prostii? Doamnelor şi domnilor, după cum vedeţi, companioana mea Aziza scutură din cap, îşi flutură coada şi loveşte din copite. Cât de înţeleaptă eşti, Aziza. Nu vrei să
istoriseşti povestea blestemată. Să încercăm atunci, generoşii mei stăpâni, să-l convingem pe Maymoon, maimuţa, dragostea mea nesfârşită, să vă spună povestea femeii 1 Pentru citatele din Coran a fost utilizată vesiunea în limba română: Coranul, traducere de George Grigore, Editura Kriterien, 2000 (n. red.).
2 Jinn, în tradiţia islamică, spirite, creaturi din abur, fum sau foc (n.
red.).
9
- STÂLPI DE SARE -
blestemate care transformă în bazalt tot ce atinge. Piatră
