de la Teheran. Cu asta a câştigat propaganda SI-ului.
— Oamenilor din Mosul le sunt mai dragi jihadiştii? l-am întrebat perplexă.
El dădu din umeri.
— Aceste conflicte nu urmează nicio logică. Uneori oamenii nu trebuie să cunoască răul mai mare, pentru a pricepe care e cel mic.
Tata se duse pe terasă, se aşeză pe un scaun şi îşi suflecă mânecile uniformei, astfel încât îi deveniră vizibile braţele musculoase şi bronzate. Îmi plăcea să văd că era un bărbat bine făcut şi puternic. Încă din copilărie mă
simţisem sigură şi la adăpost în braţele sale. Şi chiar şi acum, în pragul maturităţii, nu-mi doream nimic mai mult decât ca ele să mă ţină strâns, în timp ce pe undeva prin depărtări lumea se prăbuşea.
I-am adus tatei narghileaua, pe care o pufăia seara cu atâta plăcere, şi m-am aşezat alături de el. O umplu cu tutunul lui favorit, cel cu aromă de mere. Trase primul fum savurându-l, suflând apoi fumul dulceag.
— Nu vreau să te întorci la graniţă, i-am zis. Rămâi mai
—— 36 ——
—— Povestea Faridei. Fata care a invins ISIS ——
bine lângă noi.
— Dar, Farida, trebuie să mă întorc. Cine să câştige altfel banii pentru ca noi toţi să avem ceva de pus pe masă? Hm?
— Dar este prea periculos. Oamenii ăştia nu respectă
nicio graniţă. Nu ai văzut cât de repede au ajuns în Mosul?
— Tocmai din acest motiv avem nevoie de oameni care să
apere ţara, argumentă el. Oameni curajoşi, nu laşi care fug atunci când lucrurile se complică.
— Şi cine ne apără aici? i-am replicat cu vehemenţă.
Tata păru pentru o clipă derutat. Dar îşi reveni imediat.
— E, tu, zise el şi mă privi sever. Sau crezi că te-am învăţat de pomană să tragi cu arma?
— Nu, tată.
Nu eram sigură dacă vorbeşte serios sau dacă glumeşte, în orice caz, nu voiam să-l dezamăgesc.
— Tu, Delan şi Serhad. Voi sunteţi cei mai mari. Trebuie să aveţi grijă de restul familiei, atât timp cât sunt plecat.
Îmi promiţi asta, fata mea?
Am dat din cap intimidată. Mă prinse cu drag de obraz.
— Nu-ţi fie teamă, zise el. Cu siguranţă, nu vor ajunge până aici. De asta vom avea cu toţii grijă: tu, eu şi luptătorii peshmerga.
Îşi întoarse chipul spre soarele ce apunea şi îşi împreună
ritualic mâinile.
— Şi Domnul nostru, Melek Taus, fireşte. Bine?
— Bine, am mormăit eu, pe jumătate liniştită.
Împotriva optimismului tatei nu puteau face nimic nici jihadiştii care înaintau. Dar acest lucru avea să se schimbe în curând.
—— 37 ——
—— Farida Khalaf • Andrea C. Hoffmann ——
Capitolul 3
CATASTROFA
Şi în următoarele zile am stat ca împietrită în faţa televizorului, privind la ce se petrecea sub ochii mei: teroriştii profitau la maximum de succesul obţinut în Moşul. În timp ce locuitorii fugeau în grupuri din oraş, ei jefuiau bănci, muzee şi clădiri oficiale. I-au eliberat pe toţi sunniţii care ne găseau în închisori din cauza activităţilor teroriste sau a apropierii lor de Al-Qaida şi i-au pus să le jure credinţă. Astfel şi-au dublat pe loc numărul adepţilor.
Se zvonea că plănuiau să ocupe, în continuare, capitala.
— Nu vă îmbătaţi cu propriile voastre orgolii – mai bine apucaţi-o spre Bagdad, striga în faţa camerelor de luat vederi reprezentantul lor, Abu Mohammed al-Adnani.
Luptătorii lui au străpuns, sub strigătele de bucurie ale adepţilor lor, un val de pământ, care până în acea clipă
marcase graniţa dintre Siria şi Irak. Un membru al ŞI spunea că aceasta ar fi fost trasată de nepoţii maimuţelor –
şi că acum nu mai avea nicio valoare: împărţirea musulmanilor în diverse state naţionale era de domeniul trecutului.
Politicienii, ale căror discursuri le-am urmărit de asemenea la televizor, repetau aidoma unor flaşnete că nu exista nicio problemă, capitala era sigură. Dar nu susţinuseră ei oare acelaşi lucru şi despre Moşul? Deşi sunniţii din Bagdad erau în minoritate faţă de şiiţi – cu siguranţă că vor lupta de partea SI-ului, dacă se va ajunge la confruntări. De aceea, unii se tem că Bagdadul va fi ocupat din interior. Ce se va întâmpla în continuare? Vor pune teroriştii stăpânire pe întreaga ţară? La urma urmei, bine că luptătorii ŞI nu au o astfel de bază în nordul kurd
—— 38 ——
—— Povestea Faridei. Fata care a invins ISIS ——
şi în sudul şiit, îmi ziceam eu.
Apoi, pe la începutul lui iulie, a apărut în Moşul în faţa camerelor de luat vederi un bărbat înjur de patruzeci de ani, cu sprâncene stufoase, cu ochi căprui şi cu o barbă
lungă, cărunt-neagră. Omul cu turban şi cu straie de predicator anunţă că el este noul conducător legitim al Irakului şi al Siriei, îşi spunea calif şi în virtutea acestei calităţi avea pretenţii – asta o ştiam de la şcoală – atât asupra
conducerii
spirituale,
cât
şi
