— Eşti extrem de periculoasă, Farida, zise Azzad care încerca să tragă aer în piept.
—— 172 ——
—— Povestea Faridei. Fata care a invins ISIS ——
— Dacă ar fi luptat toţi bărbaţii yazidiţi aşa ca tine, atunci nu i-am fi învins, cu siguranţă, zise Abdul Hamid amuzat.
— Nu ne-aţi învins, l-am corectat eu. Ne-aţi luat armele şi ne-aţi atras mişeleşte într-o capcană. Ceea ce a fost o laşitate din partea voastră.
— Încă mai ai tupeul să fii obraznică? mă întrebă Abdul Hamid şi mă ameninţă cu bătaia. Însă eu ştiam bine că
doar „stăpânul” meu avea dreptul ăsta. De aceea, l-am ignorat pur şi simplu. Aveam sentimentul că Azzad l-ar fi trimis cel mai bine la plimbare pe celălalt bărbat. Avea o ruşine infinită faţă de slăbiciunea pe care o arătase faţă de mine – o femeie. Însă asta nu era aşa de simplu, mai ales că l-am rănit În modul serios.
— Te descurci cu ea? întrebă Abdul Hamid.
— Sigur că da, zise Azzad şi îşi schimonosi faţa de durere.
— Şi rana ta?
Azzad nu răspunse nimic. Atunci tovarăşul lui înţelesese.
— Aşteaptă, chem medicul.
— Farida. M-ai făcut de ruşine până în măduva oaselor.
De ce faci asta? întrebă Azzad după ce am rămas din nou singuri. Vrei să te vând mai departe? Îi voi alege pe cei mai teribili războinici din tabără. Să fii sigură de asta!
Bărbatul era extrem de furios. Însă eram surprinsă: se aşteptase oare cu adevărat să nu mă apăr, dacă intenţiona să mă oblige să fac ceva împotriva voinţei mele?
— Nu-ţi aparţin nici ţie, nici unui alt bărbat, am repetat eu. Nu vă voi aparţine niciodată. Indiferent ce îmi veţi face.
— Aici sunt alte reguli decât în lumea de afară, nu înţelegi? Nu le poţi schimba. Pentru ceea ce ai făcut, vei fi pedepsită. Mă voi ocupa personal de asta.
— Şi ce e cu asta? i-am răspuns. Nu voi accepta niciodată regulile voastre! Şi dacă ai o singură scânteie de onoare în suflet, nu o s-o faci, Azzad.
—— 173 ——
—— Farida Khalaf • Andrea C. Hoffmann ——
Tăcu. Am observat că disputa noastră îl depăşea. Şi m-am bucurat. Poate că îmi reuşise totuşi să plantez o urmă
de îndoială în creierul lui. Poate că această sămânţă va da cândva roade.
Ceva mai târziu a apărut medicul, care la rândul lui observă, de asemenea, că făcusem treabă bună.
— Arată foarte rău, îi zise lui Azzad, sigur a fost fata asta?
— Da, zise el. Dar nu e normală. E cel puţin la fel de puternică precum un bărbat.
Camarazii lui chicotiră. Azzad le ceru să mă ducă înapoi în container. Despre pedeapsa mea va discuta mai târziu cu liderul taberei. Cu toate acesta, triumfam pe ascuns: cel puţin deocamdată i-am stricat foarte serios bărbatului cheful de prostioare.
Prietenele mele mă celebrară ca pe o eroină, când le-am povestit de luptă.
— Ai făcut foarte bine, Farida, jubilau ele.
Evin mă bătu pe umăr.
— Azzad nu o să mai aibă niciodată curajul să o încerce.
Mă îndoiam că lucrurile stau astfel. Cu toate acestea, i-am dat însă dreptate.
— Trebuie să ne împotrivim mai mult, am zis. Trebuie să
le îngreunăm serios munca. Vedeţi doar că merită.
— Poate că astfel o să-şi piardă în sfârşit pofta de noi, speră Besma, cea mai tânără dintre noi, care avea doar doisprezece ani.
— În orice caz, le vom strica cheful.
Eram toate într-o dispoziţie de zile mari. Rezistenţa mea părea să fi declanşat şi în rândul tovarăşelor mele de detenţie energii nebănuite. În orice caz, cuprinsă de dorinţa de luptă, Besma ne arătă o foarfecă pe care o găsise la curăţarea containerului „stăpânului” ei.
— Data viitoare când va dori să mă aibă, o să-l ucid cu asta, anunţă ea.
—— 174 ——
—— Povestea Faridei. Fata care a invins ISIS ——
Celelalte făcură ochi mari.
