— Chiar ai curajul să o faci? Ai grijă cu asta, zise Reva.
Eu şi Sumeya făcuseră o greşeală uriaşă. Crezuseră că
pot obţine informaţii despre locul în care se află familiile noastre de la oamenii SI-ului. Din acest motiv, le dezvăluiseră numele mamelor şi ale fraţilor lor. Fiindcă
duşmanii noştri erau acum în posesia acestor informaţii, ele erau uşor de manevrat şi se încumetau mai puţin decât celelalte să se revolte împotriva lor.
Dar şi lui Evin îi era frică în ce-o privea pe Besma. La urma urmei, era pe jumătate copil.
— Nu ştiu dacă e o idee atât de bună, o avertiză ea.
Oamenii ăştia sunt foarte puternici, ai idee, nu?
Însă nu îi putu scoate fetei planul din cap.
— Sunt mai puternică decât el, susţinu Besma. O să
vedeţi, o să-l omor.
— Sau el pe tine.
— Asta îmi e indiferent.
Evin şi cu mine ne priveam, fără să mai ştim ce să
spunem: am înţeles că Besma trebuia să o încerce neapărat. Chiar dacă nu va supravieţui, îşi va salva astfel cel puţin sufletul.
— Voi fi foarte mândră de tine, am încurajat-o. Şi sunt absolut convinsă că vei reuşi.
—— 175 ——
—— Farida Khalaf • Andrea C. Hoffmann ——
Capitolul 8
EVADAREA DIN IAD
Când o aduseră pe Besma înapoi în container,
„stăpânul” ei o lăsase aproape lată. Chipul îi era roşu şi umflat; pe spate, pe fund şi pe picioare avea urme sângerânde ale curelei cu care o bătuse. Micuţa mea prietenă plângea. Cu toate acestea, aveam toate motivele să
fiu mândră de ea: Besma încercase într-adevăr să-i străpungă inima bărbatului cu foarfecă, în timp ce el o viola.
— Am făcut-o, murmură ea printre lacrimi, în timp ce noi îi îngrijeam rănile. Aproape că am reuşit.
Am mângâiat-o pe cap şi am consolat-o.
— Sărmana mea, mica mea Besma, am zis. Eşti o eroină.
Melek Taus te va recompensa pentru ceea ce ai îndrăznit să
faci. Eşti o femeie curajoasă.
Fata îşi trase nasul şi zâmbi.
— Voi încerca din nou, zise ea.
— Trebuie mai întâi să te înzdrăveneşti, micuţa mea eroină.
Am ţinut-o de mână, până când a adormit, epuizată de încordare şi de oribila întâmplare.
— Trebuie să plecăm de aici, le-am zis şi celorlalte fete.
— Cui îi spui asta, Farida? Dacă ar fi existat o posibilitate, nu am mai fi fost aici.
— Trebuie să ne creăm singure această posibilitate, le-am răspuns tovarăşelor mele.
Mă gândeam în acelaşi timp şi la mine însămi: ştiam că
nu e decât o chestiune de timp, până când Azzad se va reface şi se va răzbuna pe mine. Îmi era mai puţin groază
de lovituri, decât de violul care se întrezărea, în mod
—— 176 ——
—— Povestea Faridei. Fata care a invins ISIS ——
evident, la orizont: Azzad va dori să-şi ia – incitat de tovarăşii lui ceea ce considera că îi aparţinea. Acest bărbat, indiferent cât de nesigur şi de drăguţ ni se păruse, devenise acum duşmanul meu, fiindcă îl rănisem adânc în mândrie.
