— Am depresie. Nu am fost niciodată deprimat, dar cred că
recunosc simptomele.
— Când mama era în depresie, după moartea tatălui meu
– povesteşte Corrado – încercam să-i umplu ziua cu lucruri de făcut. Este singurul tratament în aceste cazuri.
— Am lucruri de făcut până peste cap, numai că n-am chef să le fac.
— Pot să-ţi dau o sugestie? intervine Umberto.
— Evident.
— Du-te la psihologul meu. Doctorul Santoro, un geniu.
— Ca să ce? Să mă stoarcă de două sute de euro pe şedinţă?
— Lăsând la o parte că îţi ia doar o sută treizeci şi că îţi dă
şi factură şi o poţi, deci, scădea de la cheltuieli, e o persoană
care te ajută cu adevărat. Cu mine chiar funcţionează.
— Iartă-mă, dar de câţi ani mergi la el? îl întreb sceptic.
— De aproape zece, răspunde el mândru.
— Gândeşte-te cum ai fi fost dacă nu te-ai fi dus la el niciodată! zice ironic Corrado, luându-mi-o înainte cu o fracţiune de secundă.
Îi aduc aminte lui Umberto că eu i-am considerat întotdeauna pe psihologi nişte persoane lipsite de o meserie adevărată, precum politicienii.
— Fă cum consideri, răspunde el, eu cred că te-ar ajuta mult să stai de vorbă cu el.
În clipa aceea, se întoarce Paola de la seara petrecută cu prietenele. E foarte binedispusă.
— Să stai de vorbă cu cine?
135
- O SUTĂ DE ZILE DE FERICIRE -
— Umberto m-a sfătuit să merg la psihologul lui.
— Mi se pare o idee excelentă, îi surâde lui Umberto, şi eu zic la fel.
Povesteşte tuturor, ca şi când n-aş fi de faţă, cât sunt de apatic de când am aflat de boala mea şi de când am încetat să mai lucrez.
Eu rămân puţin îngândurat. Un psiholog. Mă rog…
136
- FAUSTO BRIZZI -
— 72
Ştiaţi că în anii 70 s-a făcut propunerea ca numele semnului zodiacal „cancer” să se schimbe, pentru a evita neplăcuta sa asociere cu boala omonimă? Numele alternativ propus a fost „fiii Lunii”.
Când îţi petreci timpul liber pe internet şi cauţi mereu aceleaşi cuvinte, ajungi să găseşti crâmpeie din „Săptămâna Enigmistică”.
Ştiaţi că există un studiu întreprins de câţiva cercetători din departamentul de Climatologie aplicată a Universităţii din Duisburg-Essen, conform căruia locurile cele mai cancerigene din lume sunt bisericile? Bisericile conţin o cantitate mare de microparticule poluante, generate de lumânări şi tămâie. Concentraţia acestor substanţe în biserică este de opt ori mai mare decât în exterior şi rămâne la valori înalte încă o zi de la sfârşitul slujbei.
Ştiaţi că există un sutien inteligent care poate diagnostica tumoarea? Breast Tissue Screening Bra atinge în testele clinice o acurateţe de nouăzeci şi doi la sută graţie monitorizării variaţiunilor de temperatură în diferite puncte ale sânului. Lucru ce permite o depistare a tumorilor cu şase ani mai devreme.
Ştiaţi că sexul oral poate produce cancer? E vorba de tumoarea orofaringiană, în creştere exponenţială în ultimii ani. Prezervativul diminuează, dar nu anulează pericolul contagiunii.
Ştiaţi că marijuana combate cancerul? În acest caz, avem de-a face cu un paradox: canabinolul conţinut în marijuana reduce durerea şi greaţa şi încetineşte creşterea celulelor tumorale, dar vaporii ce se produc prin fumat conţin oxid de azot, monoxid de carbon, cianuri şi nitrozamine, toate 137
- O SUTĂ DE ZILE DE FERICIRE -
substanţe potenţial cancerigene. Eternul şarpe care îşi înghite coada.
Nu găsesc însă nicăieri ştirea pe care o caut deja de o lună: „În Japonia s-a descoperit tratamentul nou şi infailibil al cancerului.”
Dar nu mă las, o exista pe undeva un Leonardo da Vinci al vremurilor noastre, care într-o bună dimineaţă se trezeşte şi spune: „Oameni buni, am înţeles totul, ca să tratezi cancerul e de ajuns să iei, înainte de mesele principale, două pastile pe bază de ghimbir, cimbrişor şi usturoi!” Poate că
tratamentul a existat întotdeauna sub ochii noştri, dar nu îl vedem, întocmai ca în Scrisoarea furată a lui Edgar Allan Poe.
De când mă simt rău, dacă nu sunt la computer, am mereu chef să mă plimb pe jos. Cu cât se apropie vara, cu atât Roma redevine cea de odinioară. Cutreier vechiul ghetou, apoi cobor scările ce duc până la malurile terasate ale Tibrului. Mă aşez şi privesc acest fluviu-cloacă ce străbate oraşul sufletului meu.
