Rămânem în tăcere o bucată neverosimilă de timp. Apoi, Paola îşi ia poşeta şi iese din casă.
Iar eu rămân acolo.
Ca să regret complicitatea noastră pierdută.
Am pierdut atâtea persoane din cauza poveştii mele cu doamna Moroni şi pe toate acestea Paola le cuprinde în interiorul ei: soţia mea, cea mai bună prietenă a mea, amanta mea, complicea mea, admiratoarea mea, totul.
Tot ce este mai valoros pentru mine.
Paola este totul. Aceasta e definiţia corectă.
Dar ce sunt eu pentru ea astăzi?
O povară, un colocatar, tatăl copiilor ei, un trădător.
Ştiu că mă iubeşte încă, simt asta.
Este forţa principală care mă împinge să merg mai departe.
Fraza din caietul lui Zoff.
146
- FAUSTO BRIZZI -
Să fiu iertat de Paola.
147
- O SUTĂ DE ZILE DE FERICIRE -
— 67
În timp ce mă îndrept către piscină, maşina mea scoate nişte sunete ca nişte bolboroseli. Se căzneşte din răsputeri să
urce colina Gianicolo, asemenea unui ciclist rupt de oboseală
pe Dolomiţi. Apoi scoate un fum negru şi se opreşte brusc, fără zgomot. Bine.
Trag pe dreapta în marşarier, profitând de pantă şi cobor pe jos treptele ce duc în cartierul Trastevere. Intru într-un service auto şi un mecanic apatic de vreo optsprezece ani îmi spune că „vor merge să recupereze maşina, da’ când vine şefu’”. Îi las încrezător cheile şi mă aşez la barul de alături. E
un colţişor din Trastevere prin care n-am mai trecut.
Barmanul, Nino, îmi e simpatic din capul locului. Lângă
intrarea principală, un zid fără ferestre, ce se întinde de-a lungul trotuarului, găzduieşte nişte neobişnuite picturi murale născocite chiar de Nino. Peretele, lung de aproape zece metri, este împărţit în două: într-o parte a scris mare, cu vopsea roşie IUBESC, în cealaltă, cu vopsea albastru-închis, URĂSC. Intenţia lui era aceea de a iniţia un jurnal colectiv a ceea ce ne place şi nu ne place, deschis tuturor celor care ar vrea să scrie ceva. Alături, Nino a notat trei sau patru scurte reguli pentru scrierea pe perete. Nu pot fi scrise insulte sau jigniri, e interzis să se pomenească echipele de fotbal sau partidele politice, restul e voie orice. Comand un suc de ananas şi încep să citesc ce e scris pe zidul care e acoperit de fraze colorate, de toate dimensiunile, şi anonime, şi semnate.
Cele mai bune?
La secţiunea IUBESC, le-aş alege pe acestea:
„Mărul ras de la bunica mea, Renato”
„Când Fonzie trage un pumn în tonomat şi începe o melodie, Lorenzo”
„Ziua în care a murit soacră-mea, Daniela”
„Tunetele” (anonim)
„Ţâţele surâzătoare ale lui Mariasole, Guido”
148
- FAUSTO BRIZZI -
„Soţia mea, Luisa, Antonello”
„Gaber şi Jannacci, Loris”
„Trosnetul focului, K”
„Marea iarna, Enrico”
La secţiunea URĂSC, sunt învingătoare următoarele:
„Umbertone, Mario”
„Pe cei care umblă prin Roma cu maşini de teren sau de curse, Martina”
