simt vindecat, pentru o clipă. Realizez abia acum că există

ceva important pe care nu-l voi putea face în viitor, dar pe care trebuie neapărat să îl gestionez cumva.

— Ce? mă întreabă Umberto.

— Cadourile. Trebuie să cumpăr cadourile pentru Lorenzo şi Eva pentru anii viitori. Nu-i pot lăsa fără daruri de ziua lor din partea tăticului lor.

— Dar cum…?

Nu-i dau timp suficient să reacţioneze.

— Simplu. Eu le aleg, tu le cumperi şi le dai copiilor.

— Ah!

— Să nu-mi spui nu.

— Am spus „Ah!”

— Îţi fac o listă precisă, pentru fiecare an. Şi dacă vezi că

nu merge ceva sau s-a demodat între timp, poţi şi să

schimbi. Să ajungem măcar până la optsprezece ani.

— Pot să spun ce cred?

190

- FAUSTO BRIZZI -

Dau din cap că da şi aştept părerea prietenului meu. În jurul nostru, rumoarea din bar pare să se fi atenuat, ca şi cum toţi ar fi în aşteptarea răspunsului.

— Mi se pare o idee minunată, zice Umberto.

Îi surâd, destinzându-mă. Îmi dau seama că am fost cam invaziv, dar nu mai am prea mult timp şi din când în când o anumită încordare mă cotropeşte.

— Mulţumesc, îi răspund, punându-i o mână pe umăr. Azi stomacul mă doare mai mult ca de obicei. M-am dus din nou la oncolog şi am comentat împreună ultimele analize.

Markerii au continuat să crească. Organismul meu, cu toate că am îmbunătăţit regimul alimentar şi stilul de viaţă, nu mai face faţă, ca un motor prea turat în ultimii ani. De azi, durerile vor fi o prezenţă constantă în viaţa mea şi va trebui să le combat prin analgezice şi mult curaj. Sunt pregătit.

191

- O SUTĂ DE ZILE DE FERICIRE -

— 47

Am încheiat lista cadourilor pentru viitoarele zile de naştere ale celor doi puiuţi ai mei. Mi-a trebuit o noapte întreagă să o scriu. La micul dejun, în barul nostru, verific ca Umberto să înţeleagă totul. Am scris-o de mână şi scrisul meu e încărcat de emoţie.

— Am împărţit cadourile pe ani, îi explic eu.

El ia foaia şi citeşte cu voce tare:

LORENZO

10. O trusă completă de scule profesionale.

11. Chitara mea acustică. Pune-i corzi noi.

12. De montat un banc de lucru în garaj.

13. O bicicletă Mountain Bike.

14. Trei jolly joker cu NICIUN REPROŞ pentru o notă proastă.

De utilizat până la sfârşitul anului şcolar.

15. Trei jolly joker cu ABSENŢĂ MOTIVATĂ pentru zilele în care nu vrea să meargă la şcoală. Ca să nu trebuiască să se prefacă răcit, cu febră, aşa cum făceam eu. Valabili până la sfârşitul liceului.

16. Un weekend acasă, fără Paola şi Eva, cu permisiunea de a-şi invita prietenii. Va aprecia. Dă-i şi un pachet de prezervative.

17. Colecţia mea de benzi desenate cu Diabolik. Dă-i permisiunea să o vândă prin eBay. Dar mai întâi, pune-l să

citească măcar un număr. Poate or să-i placă.

18. O maşină mai mică, second-hand, dar sigură. Eventual cu caroseria deja puţin şifonată. Aşa nu va suferi cum am suferit eu când am turtit maşina bunicului de gardul garajului.

Notă: n-o lăsa pe Paola să-i cumpere motoretă la paisprezece ani. Şi convinge-o să accepte cadourile „neconvenţionale”.

Umberto e uluit.

— Mi-aş fi dorit şi eu astfel de cadouri de la tatăl meu, îmi mărturiseşte el.

192

- FAUSTO BRIZZI -

— Dar de regulă ce îţi făcea cadou?

— 50.000 de lire.

Tatăl lui, care a murit acum câţiva ani, după o boală

îndelungată, era un om lipsit de afectivitate, cam ca Adolf Hitler. De zece ani, mergeam la ei în casă şi încă nu ştia cum mă cheamă. Pentru el eram „ăla, fiul portarului”.

Prietenul meu alungă amintirea dureroasă a tatălui şi citeşte cea de a doua listă a cadourilor: EVA

7. Un ghiveci mare cu o plantă care nu-şi pierde frunzele, de semănat şi de îngrijit în mica grădină a bunicului.