— Cu toții gândim așa uneori, dar foarte puțini acționăm sub impulsul acestor gânduri.
Un minut mai târziu chelnerul îi aduse lui Storf încă o halbă. Ulrich se lăsă
pe spate în scaun:
— Care sunt faptele?
Berg își șterse spuma de pe buze cu dosul palmei.
— S-o luăm de la început. A fost ucisă o femeie care a fost văzută ultima oară în compania unui bărbat misterios. Gerhart Leit a identificat-o după o fotografie ca fiind Anna Gross și și-a amintit că a văzut-o cu un domn la cabaretul lui. Am făcut portretul bărbatului misterios sub îndrumarea lui Leit. Servitoarea lui Gross a identificat bărbatul din schiță ca fiind un rus misterios care o vizitase pe Anna. Iar printre efectele personale ale acesteia, am găsit o carte de vizită a unui bărbat pe care nu-l cunoaștem, pe nume Robert Schick. Și până aici am ajuns cu cazul Annei deoarece pentru moartea ei a fost arestat soțul, care a fost bătut până și-a dat duhul pe stradă înainte să putem face noi ceva. Are cineva ceva de adăugat?
Storf și Müller rămaseră tăcuți.
— Al doilea omor: Marlena Druer. Corpul ei a fost găsit aproape de locul unde fusese găsită Anna Gross. Se pare că a fost ucisă de aceeași mână
deoarece amândouă au fost strangulate cu un colier. Marlena a fost descrisă
ca o femeie înstărită, excentrică și independentă. Am căutat printre obiectele ei și am găsit nu numai foarte mulți bani, ci și o scrisoare de la un bărbat numit Robert. Niciun nume de familie, doar o adresă. Ne-am dus la adresă – un hotel – și am găsit un reporter american pe nume Michael Green care l-a identificat pe bărbatul misterios din schița mea drept un englez pe nume Robert Hurlbutt.
Storf îl luă peste picior:
— Poți avea încredere în americani?
— Bună observație, Ulrich, atâta doar că prenumele Robert conferă
consistență acestei povești. Până acum, toate duc la un individ cu numele de Robert. Chiar și cântărețul rus din balalaică ce l-a identificat pe bărbatul VP - 192
misterios drept un rus care se dă drept aristocrat își amintea de cineva care-l strigase Ro – un nume apropiat de Robert.
— Un aristocrat rus numit Robert? zâmbi Storf. Foarte interesant.
— Omul e un Hochstapler. Impostorii folosesc nume false cu un anumit scop. Uneori acestea sunt alese pentru că seamănă de fapt cu numele lor adevărate.
— Atunci sunt tâmpite, spuse Müller.
— Nu chiar, Georg. Dacă folosești un nume fals, trebuie să ți-l amintești.
Storf adăugă:
— Sau pot să-și asume identitatea cuiva pe care-l admiră.
Berg încuviință din cap.
— De la Ro la Robert Schick, apoi la Robert Hurlbutt. Americanul ne-a spus că Hurlbutt e un nume celebru la Universitatea Harvard. Așa că s-ar putea ca impostorul nostru să dorească să fie american.
— Numai Dumnezeu știe de ce, spuse Storf cu dispreț. Sunt înfumurați și prost crescuți.
— Au câștigat războiul.
Berg recapitulă.
— Individul poate fi aristocrat rus, german, englez – sau pretinde că e aristocrat englez – sau american.
— Ro de la Robert, spuse Storf deodată. Ro de la Rolf.
Berg se uită la el. Cum de-a putut fi așa de prost?
— Nu am schița în față, spuse Storf, dar tu ai făcut-o. Seamănă
Schoennacht cu omul din portret?
Berg se gândi câteva clipe. Tare ar fi vrut să spună da, dar precauția îl oprea.
— Nu tocmai… dar e posibil, dacă s-ar fi deghizat. De exemplu, Schoennacht e chel. Dacă ar fi purtat perucă…
Storf întrebă:
— Mai spune-mi odată cu ce se ocupă de fapt Herr Schoennacht?
— Este negustor de artă, în momentul de față face o vizită la niște clienți din Paris și din Statele Unite.
— Înseamnă că vorbește engleza.
Din nou Berg se lovi peste frunte pentru prostia lui. Cel puțin Storf gândea.
— Presupun că da.
— Ai observat dacă vorbește germană cu vreun accent?
