Răspunsul fu o tăcere de mormânt.
Schlussel își sorbea cafeaua. Fumul de trabuc deveni mai dens.
Max Brummer își bău ultima picătură de schnapps și luă cuvântul.
— Adu-l pe Gross, apoi lansează știrea că cele două crime nu au nicio legătură una cu cealaltă. În felul acesta, vom avea cel puțin un suspect pentru una din crime.
— Dar dacă omorurile au legătură unul cu altul? replică Volker.
— Câtă vreme nu știi exact, nu ne strică să presupunem că nu au legătură, spuse Schlussel. Poate că aceste omoruri sunt conspirația evreiască despre care ne avertizează Herr Hitler: evreii își ucid nevestele germane.
Volker încercă să se controleze.
— Druer nu era nici măcar măritată.
— Dar din cele ce ne-ai spus tu, Martin, era o boemă, interveni Brummer.
Poate că a fost ucisă de prietenul ei evreu.
— Ce prieten evreu? întrebă Volker. Căutăm un rus, nu un evreu.
— Ce zici de un evreu rus? sugeră Roddewig. Orice-ar face Stalin, Partidul Bolșevic continuă să fie plin de ei.
— Ei bine, dacă e un evreu bolșevic, lasă-mă să-l găsesc, insistă Volker.
— Poți face asta pe cont propriu, îi răspunse Schlussel. Între timp, n-o fi așa de greu să fabrici niște acuzații împotriva lui Gross… cum că el, ca orice bărbat din rasa lui, e afectat de Lustmord, care-l împinge să se năpustească
asupra neprihănitelor femei germane.
VP - 118
— O clipă Druer e o boemă, în clipa următoare e Fecioara Maria.
Volker scoase pe gură un nor de fum, zâmbind.
— Cu tot respectul, domnilor, sunt încredințat că ar fi mai constructiv să-l oprim pe făptaș decât să-i acuzăm pe evrei.
— Dar poate că e vorba de evrei.
— În regulă, spuse Volker. Dacă e vorba de evrei, toată lumea va fi mulțumită. Și chiar dacă nu e vorba de evrei, putem găsi mijloacele să dăm vina pe evrei. Dar acum, cel mai bun lucru de făcut este să-l găsim pe ucigaș
deoarece ceea ce dorim cel mai mult este să înceteze crimele.
— Ar fi bine să înceteze, îi luă vorba Schlussel.
— Acesta e exact tipul de propagandă pe care Herr Hitler o poate folosi împotriva guvernului. Nu ne mai putem permite încă un puci.
— Asta n-o să se întâmple. Dacă Austriacul ar eșua din nou, s-ar discredita pentru totdeauna.
— Ah, dar dacă nu ar eșua?
Schlussel clătină din cap.
— Cred că ești puțin cam naiv, Martin.
— Poate c-ar trebui să dăm vina pentru crime pe tinerii lui Hitler înainte să apuce să dea el vina pe noi.
— Du-te înapoi la evrei, Martin, interveni Brummer în discuție.
Arestează-l pe Gross și ține-l în arest preventiv. Când îl găsești pe adevăratul vinovat, îl lași să plece.
— Nu am dovezi ca să-l arestez, Herr Direktor. Am mai vorbit de asta.
Schlussel îl privi pe Volker cu ură.
— Trebuie să te întreb, Hauptkommissar Volker. Reticența dumitale e un semn de simpatie pentru jidani?
Volker zâmbi, cu colțurile gurii abia ridicate.
— Nu am simpatie, nu am antipatie. Doresc doar să rezolv un caz încâlcit.
— Într-o bună zi ți se va cere să-ți clarifici poziția! predică Brummer.
— Poate într-o bună zi, dar nu acum.
Schlussel spuse:
— Deoarece insiști să fii imparțial, mi-e teamă că va trebui să-ți dau un ordin direct, Herr Kommissar. Îți ordon ca mâine dimineață să-l arestezi pe Anton Gross pentru uciderea soției sale. Mă voi asigura ca toate ziarele să fie informate. Dacă se va adeveri că Anton Gross se face vinovat de crimă, atunci însemnă că i-am luat-o înainte jidanului. Dacă e nevinovat, o să
