— A vorbit urât în prezența ta?
— Nu.
— Cu alte cuvinte, este… doar o pacoste.
Volker se uită țintă la el:
— Așa e?
— O mare pacoste.
— O mare pacoste, deci.
Volker dădu din cap cu dezgust:
— Băiatul este nepotul meu. Copilul capricioasei mele surori. Soțul ei nu are serviciu de peste un an. Cumnatul meu este trândav și bea mult. Familia are de toate, dar nu vrea să știe de ea. E foarte greu pentru sora mea, e foarte greu pentru nepoții mei – sunt șase băieți și trei fete.
— O muiere rodnică… murmură Berg.
— Poftim? făcu Volker.
Berg rămase tăcut. Cu o singură mână, comisarul mototoli foile, lăsând ghemotoacele să cadă pe podea.
— Cred că Junge a învățat lecția.
Cei doi bărbați se priviră în ochi. Berg vorbi încet și printre dinți:
— Mă bazez pe cuvântul dumneavoastră, Herr Kommissar.
Volker îi zâmbi nepotului său.
— Lothar, ascultă-mă cu atenție. Dacă tu sau prietenii tăi mai ridicați vreo piatră de jos, darămite să o mai și aruncați în vreo clădire, eu personal îți tai ouăle. Ai înțeles?
Rânjind, băiatul își reținu cu greu un chicot.
— Da, unchiule, am înțeles.
— Bine.
VP - 17
Volker se întoarse spre Berg:
— Ești mulțumit?
Berg dădu din cap.
— Dacă dumneavoastră sunteți mulțumit, atunci și eu sunt mulțumit, domnule.
— Nu cred.
Cu o viteză surprinzătoare, Volker îl plesni cu răutate pe băiat cu dosul palmei peste față. Până și Berg clipi când auzi nasul lui Lothar trosnind.
Sângele începu să-i curgă șiroaie din gură și din nas, izbucni în plâns când Volker îl zgâlțâi de mâna dreaptă:
— Lothar, dacă vrei să devii un bun soldat german, învață mai întâi disciplina. Are cineva o batistă?
Năucit, Storf îi oferi lui Volker propria lui batistă.
— Drăguț din partea ta, Ulrich.
Volker șterse fața lui Lothar, care scâncea. Sângele încă mai curgea.
— Încetează cu smiorcăiala. Ce-ar fi să te vadă Ernst Röhm așa? Ce crezi c-ar spune?
Îl împinse spre ușă.
— Du-te, du-te, am treburi urgente.
Îl împinse mai tare.
— Du-te!
Apăsându-și batista albă pe față, băiatul țâșni pe ușă afară exact în momentul în care Müller, puțin amețit, se întorcea cu două cești de ceai amestecat cu schnapps.
— Ce s-a întâmplat?
Volker luă una din cești.
