Prezentatoarea vorbea.

— … mărturia ofițerului Garrett, pe care am ascultat-o în interviul dat în exclusivitate acum câteva minute, vorbește despre găsirea corpului lui Wendell de către soția și fiicele acestuia, care au reușit să se salveze datorită

mașinii familiei. Până în momentul de față nu se cunosc motivele care ar sta la baza îngrozitoarei crime…

VP - 51

Ted presimți ce era mai rău.

— … o familie a fost distrusă: soția, Holly, și fetele Nadine și Cindy vor fi marcate de această tragedie toată viața. Vom aduce noi informații în câteva minute de la carul nostru de înregistrări.

Pauză…

— În altă ordine de idei, pentru ziua de azi se așteaptă un val de căldură; serviciul meteorologic a informat că…

Holly, Nadine, Cindy.

13.

În dimineața aceea, Nina sosea la serviciu cu cincisprezece minute întârziere. Aducea gogoși, sperând ca Lynch să fie mai interesat de dulciuri decât de punctualitatea secretarei sale. Chiar dacă lucra de șase luni pentru el, încă nu reușise să-și dea seama de cum urma să reacționeze. Lynch reprezenta o enigmă pentru ea. Prietenele sale o asiguraseră că mai devreme sau mai târziu bărbatul avea să încerce să o seducă, dar deocamdată nu o făcuse, iar lucrul acesta o neliniștea puțin pe Nina.

Încercase să poarte decolteuri pronunțate, posturi seducătoare, să facă

subtile comentarii insinuante… dar în zadar. Lynch avea cu cincisprezece ani mai mult ca ea, dar era atrăgător, și dacă Ninei îi trebuia ceva anume în viața ei în momentul acela era cineva cu picioarele pe pământ.

Deschise ușa de la birou și se aplecă să ia gogoșile pe care le lăsase pe jos.

Când se ridică, observă că în dreapta sa întunericul ce domnea în zona aceea de încăpere se înălța rapid luând forma unui bărbat. Într-o secundă îl avea lângă ea, ațintind-o cu un pistol care Ninei i se păru enorm.

— Intră, îi ordonă Ted. Lasă cutia și geanta pe birou. Foarte bine. Nu te întoarce încă. Fă ce-ți spun, și nu ți se va întâmpla nimic.

Nina nu-și amintea să se fi simțit atât de speriată vreodată în viață. I se părea neliniștitor faptul că bărbatul apăruse în fața ei cu chipul descoperit.

Știa ce putea să însemne asta.

— Nu mă omorâți, imploră.

— Unde e Lynch?

— Nu… nu știu.

— Poți să te întorci.

— Prefer să stau așa.

Ted nu se simțea deloc în largul său în postura aceea. Îl așteptase pe Lynch și, în locul lui, apăruse fetișcana asta, în mod cert secretara lui, și VP - 52

fusese obligat să acționeze rapid, urmând impulsul momentului. Ce Dumnezeu făcea? Amenința cu pistolul secretare lipsite de apărare? Fata aceea era moartă de frică, și nu avea nicio legătură cu situația lui.

— Am să las arma jos, spuse puțin mai calm. Nu țipa, și ai cuvântul meu că

n-am să-ți fac niciun rău. Vreau doar să vorbesc cu șeful tău. Este o chestiune de viață și de moarte.

Cuvintele păreau să provoace efectul scontat în sufletul fetei, care continua să țină mâinile ridicate și să suspine.

— Cum te cheamă?

— Nina.

— Îți cer iertare pentru situația asta, Nina. Acum poți să te întorci. Ai încredere în mine. N-are importanță că-mi vezi chipul. Șeful tău mă

cunoaște.

Nina se întoarse ușor. Nu plângea, dar fusese pe punctul de a o face. Îl cântări pe Ted cu privirea, obținând certitudinea că arma nu se mai afla la vedere.

— Iartă-mă pentru felul în care m-am prezentat. A fost o prostie din partea mea.

Ea încuviință din cap. Teamă nu dispăruse de pe chipul său.

— Stai liniștită. Acesta este biroul tău?

— Da.

— Așază-te acolo! Eu mă voi așeza pe scaunul acesta și îl vom aștepta împreună pe Lynch. De acord?

Nina înconjură biroul, foarte încet. Se așeză.

— Pune-ți mâinile pe birou, te rog.

Ea făcu ce i se spuse.

— Lucrezi de mult cu Lynch?

— Nu. Am început acum câteva luni.

Ted încuviință.

— Văd asta. Birourile de alături sunt ocupate?

Nina nu știu ce să răspundă.

— Spune-mi adevărul.

— Celelalte două de pe etaj sunt ocupate.

— Mai bine așa.

— Mi-ați dat cuvântul de onoare mai devreme…