vorbesc cu ea, pot s-o sun. Ea mi-a spus așa.
În ochii lui Ted se putea citi un amestec de implorare și groază, ceea ce asistentul rareori văzuse în anii de când lucra la Lavender.
17.
Sufrageria Laurei chiar era un dezastru, nu mințise în această privință.
Marcus se minună văzând tăieturile din ziare împrăștiate pe covor și ceașca de cafea pe jumătate băută. Ea zâmbea, amuzată.
— Ți-am spus… Walter e cu tatăl său. Și când Walter e cu tatăl său… și schiță un gest ca să arate toată sufrageria.
— Dar de ce pe podea?
VP - 137
Ea râse.
— Obiceiuri din copilărie. Împărțeam camera cu sora mea, aveam un singur birou, iar ea și-l însușise ca să studieze; eu învățam stând pe jos. Îmi făcea plăcere. În timpul facultății am făcut la fel.
Laura strânse vraf documentele și le puse pe masă.
— Cazul ăsta te-a subjugat.
— Vrei o cafea?
— Da.
Câteva minute mai târziu, sorbeau din cafea așezați la masa din sufragerie. Laura rămăsese pe gânduri.
— Laura, explică-mi, cum adică pacientul a construit asasinarea lui Blaine, chestia asta e tot ce n-am priceput din ce mi-ai povestit.
— Până să văd acel abțibild la Blaine acasă, eram convinsă că asasinatul nu avea nicio bază reală, explică Laura. Căută printre dosarele stivuite pe masă: Uite câte tăieturi de ziar au existat în legătură cu acest caz, toate datează din perioada de dinaintea internării lui Ted. Era logic să mă gândesc că mintea sa ar fi putut să absoarbă detaliile unui caz atât de mediatizat.
— Dar cum le-o fi integrat în paranoia lui?
— Își închipuia că face parte dintr-o organizație criminală care îl recrutase. Obiectivul consta în a diminua durerea ființelor iubite, simulând asasinate. Fiecare sinucigaș avea să-l ucidă pe următorul. Prețul pentru a putea face parte din acest lanț era acela de a pedepsi o moarte nedreaptă, un fel de răzbunare.
Marcus strâmbă din nas:
— Este complex și fascinant în același timp.
— Firește. Există trei elemente caracteristice care fac legătura între primul ciclu și ceea ce s-a întâmplat în realitate. Primul este sinuciderea.
Sunt sigură că Ted intenționa să-și ia viața la un moment dat, poate chiar a încercat. Pe de altă parte, e durerea familiei. A pus accentul pe asta, ceea ce demonstrează cât de mult l-a afectat gândul la consecințele sinuciderii. Cel de-al treilea aspect, și cel mai derutant dintre toate, este vizita acasă la Blaine. Nu se potrivește sau n-are logică, n-are sens?
— Asta voiam să-ți spun. Dacă bărbatul din organizația aia… cum îi zice?
— Lynch.
— Dacă Lynch i-ar fi propus doar să mascheze sinuciderea, totul ar avea sens. Dar de ce i-ar fi cerut să ucidă pe altcineva?
— Nu știu. Și acum că știm că Ted chiar a fost acasă la Blaine, probabil pe furiș, așa cum își amintește din primul ciclu, nu știu ce să mai cred. E clar că
s-a dus acolo cu un motiv.
VP - 138
— Din ce-mi spui, reiese că ciclurile astea reprezintă o alterare a celor petrecute în realitate, și care au precedat internarea.
— Așa este. Fiecare acțiune are propria bază reală. Acum știm că până și vizita acasă la Blaine are fundament.
— Și dacă Ted, într-un exces de răzbunare, chiar a vrut să-l ucidă pe Blaine? Dacă l-a așteptat în casă așa cum, de altfel, ți-a povestit, și în cele din urmă nu s-a văzut în stare să-l omoare?
Laura căzu pe gânduri. Sorbi ultima înghițitură de cafea.
— Nu prea are sens. Asta ar schimba complet lucrurile. Laura își frecă
nasul la rădăcină: Credeam, până în clipa asta, că totul e oarecum limpede.
— Poate că am dat prea multă importanță acelui abțibild. Poate că Ted l-a văzut la un moment dat, în urmă cu mult timp și amănuntul ăsta i-a rămas întipărit în minte. Se știe ceva despre foștii proprietari ai casei?
— Bine ar fi fost dacă mi-ar fi trecut prin minte să-l fi întrebat pe agent, spuse Laura pe un ton smiorcăit. Aș putea să-l sun și să-l întreb, deși nu cred să mai aibă chef să colaboreze cu noi după ce ne-am dat în spectacol. Dar am impresia că răspunsul e chiar sub nasul nostru?
Marcus tăcu. Laura își aținti privirea spre tavan ca și cum acolo s-ar fi aflat răspunsul.
— Am redactat un document în care am notat și cele mai mici detalii pe care Ted mi le-a relatat de-a lungul ședințelor noastre. De fiecare dată, formulam întrebările în mod diferit, ca și cum ar fi fost un puzzle. Deja am terminat cu primul ciclu. Vrei să citești?
— Desigur. Un cap limpede poate fi exact ce-ți trebuie.
