— Dumnezeule! exclamă ea înspăimântată. Un vampir!
Ea îndreptă lumina lămpii electrice asupra celor două
animale şi văzu foarte lămurit uriaşul liliac păros pe care maimuţa îl strângea în braţe cu o îndârjire turbată
îndreptăţită de zgârieturile ghearelor duşmanului său.
— Kiki! strigă fata… Dacă n-ai fi fost tu, aş fi căzut prada toropelii mortale pe care o exercita acest animal fioros!…
Ajutor! Liliecii vampiri îmi năpădesc odaia! Tata! Jack!
Dou-long-mor! Săriţi! Ajutor… A-ju…!
Ea nu isprăvi. Căci în clipa aceasta simţi o strânsoare puternică. Ea avu impresia orbită a unei căderi în vid…
apoi, ţeapănă şi istovită, îşi pierdu cunoştinţa, ceea ce o împiedică de a-şi mai da seama cine e duşmanul care-o atacase şi care o ridica acum ca pe un copil, până în vârful copacilor uriaşi ai pădurii virgine…
……………………………………………………………………………
Zece secunde după aceea, Jack şi doctorul Brouwer năvăleau în odaie unde domnea cea mai mare dezordine.
— Elsa! izbucni Jack.
—— 32 ——
— Fiica mea! strigă şi doctorul Elias.
— Nimeni! spuse naturalistul disperat. Camera e goală!
— Dar strigătul cine l-a scos? Strigătul acela după
ajutor?
Era vocea ei!… Oh, Dumnezeule! N-or fi…
— Ce?
— Răpit-o? continuă doctorul disperat.
— Ah! strigă tânărul cuprins de furie, dacă mizerabilii au îndrăznit…
— Ce mizerabili? întrebă Willie care sosise, şi el, în clipa asta. Vrei să vorbeşti de Alfuruşi?
— S-ar putea, dar în jurul casei se află o trupă de dayaci, înarmaţi până în dinţi, ne-ar fi dat de veste. Dou-long-mor era cu ei şi el ne este un om cu totul devotat.
Jack, care se-nvârtea prin odaie ca un nebun, scoase deodată un strigăt de surpriză:
— Maimuţa Elsei! Gibonul cu blana albă… uite-l colo…
zăcând sub fereastră… e mort… măcelărit…
Se năpustiră cu toţii jos, unde găsiră cadavrul, cald încă, al micului animal al cărui gâtlej fusese despicat de ghearele agresorului lui.
Maimuţa ţinea, între labele-i crispate, corpul vampirului pe care se căznea să-l sugrume, când Elsa ţipase după
ajutor.
Jack care se trântise pe iarbă şi de geaba încercase să
readucă la viaţă bietul animal, începu să-l mângâie duios.
— A voit să-şi apere stăpâna împotriva liliecilor vampiri şi şi-a găsit moartea în luptă!
— Cum? exclamă speriat doctorul Elias cu cine ai spus că s-a luptat? Cine s-a apropiat de camera fiicei mele?
— Nu se vede nicio urmă pe pământ cu toate că
pământul e umed, spuse Willie. Nimic nu ne arată unde stătea misteriosul agresor al Elsei.
— Ba da! se auzi acum vocea limpede al lui Dou-long-mor, aici e un cuţit!
Dayacul găsise în ierburile înalte un cuţit cu o formă
ciudată şi a cărui lamă grea şi ascuţită putea să reteze un
—— 33 ——
cap cu cea mai mare repeziciune.
