2 Dayacii sunt un trib băştinaş din insula Borneo.
—— 3 ——
devine palpitant. Nu-i asta şi părerea d-tale, Elsa?
— Da, dar păstrează-ţi sângele rece, te conjur, Jack.
Ascultă sfatul meu.
— n-o fi doar cine ştie ce dihanie din poveştii spuse ironic tânărul, la te uită, mi se pare că zăresc o blană
neagră care se furişează printre lianele de deasupra noastră… Să trag?
— Nu, dacă nu eşti absolut sigur că omori fiara. Ah!… se pregăteşte să sară! Bagă de seamă!…
Dar o detunătură scurtă o întrerupse. Jack şi trăsese în panteră.
— Sfinte Dumnezeule! exclamă tânăra fată. Dacă ai rănit-o numai uşor, o să fie vai de capul nostru.
Ea puse mâna pe trăgaciul carabinei „Express” pe care o ţinea în mână, ca să fie imediat gata să răspundă atacului furios pe care-l prevedea.
Acela care săvârşise această imprudenţă vânătorească, voia tocmai să-i puie o nouă întrebare, când un urlet feroce străbătu aerul.
— Aoleo! strigă acum dayacul Dou-long-mor. Este o femeie.
— Cu atât mai rău! murmură fata… Repede, Jack, repede, încarcă din nou puşca! Nu trebuie să pierdem nicio clipă. Când prinţesa neagră va ataca, secundele de nehotărâre riscă să devie mortale.
— Atunci, e rândul meu să-ţi spun să bagi de seamă, Elsa. Dă-mi voie să te protejez şi să mă aşez în faţa d-tale…
O Doamne, ce săritură! Măreaţă, cu adevărat măreaţă.
Pantera neagră sărise ca o săgeată din vârful lianelor, unde se tupilase şi căzuse asupra celor patru câini, ale căror lătrături furioase, umpleau pădurea cu o simfonie uluitoare.
— Foc! strigă dayacul. Trageţi în ea!
Urlete de agonie răspunseră îndoitei detunături a carabinei Elsei şi a aceleia a tovarăşului ei.
Doi câini, cu burţile sfâşiate, zăceau în iarbă, iar fiara sărea în jurul lor sfârtecându-i…
—— 4 ——
Ceilalţi doi câini înşfăcaseră pantera, care îi târa în salturile ei năprasnice şi probabil că ar fi avut şi ei aceiaşi soartă crudă, dacă Jack, care se apropiase de grup, n-ar fi tras un al doilea cartuş, care sfărâmă aproape falca însângerată a fiarei,
— Ce nebunie! strigă Elsa. Ce-ţi trece prin gând, Jack.
Dou-long-mor, sări în ajutorul lui!
Dayacul se repezi, Trăsese din teacă un iatagan greu şi ascuţit, şi-l învârti cu amândouă mâinile deasupra capului.
Dar Jack, absorbit de lupta care se da între câini şi panteră, nu-l vedea şi de aceea stătea oarecum în calea loviturii grozave pe care dayacul se pregătea s-o dea.
Iataganul nu lovi deci cu precizia necesară şi nu reuşi decât să rănească din nou fiara.
— Dă-te înapoi! strigă fata îngrozită. Jack, pentru numele lui Dumnezeu, ia seama.
La rândul ei, ea se repezi şi-l dădu la o parte pe camaradul ei.
Dar în aceeaşi clipă, pantera adunându-şi toate puterile, făcea o nouă săritură furioasă şi se azvârlea asupra haitei agresorilor ei, în care ghearele-i de oţel făceau o pârtie însângerată.
Din fericire, Elsa veghea.
Şi cu o prezenţă de spirit uimitoare, ea descarcă
carabina în ochiul fiarei.
Craniul panterei se făcu ţăndări, cum se sparge o nucă, dar unul din câini îşi mai găsi moartea în ultimele convulsiuni ale monstrului negru, care poseda cu adevărat o formidabilă vitalitate.
— Ce diavol! strigă Jack. Rareori mi-a fost dat să văd o fiară care să se împotrivească cu atâta îndârjire omului.
Mi-a omorât cei mai buni trei câini pe care i-am avut…
— Şi n-a lipsit mult să ai aceeaşi soartă, adăugă fata…
mi se pare că te-a rănit, Jack?
— O simplă zgârietură, care mi-a rupt mai întâi haina, apoi cămaşa şi în cele din urmă puţintel şi umărul. Dar n-o să fie nimic.
—— 5 ——
