— Asta să fie ultima dată când vorbeşti pentru un ziar fascist şi accepţi bani de la o bancă ce-i exploatează pe muncitori. Prima deja nu mai poate fi soluţionată. Sper să nu se repete. A doua se poate rezolva. Ştii ce e asta? l-a întrebat, punându-i înaintea ochilor speriaţi, pe tejgheaua umedă, puşculiţa pentru puşcăriaşi. Aici încap exact zece mii de pesetas.
297
73. DACĂ EŞTI, EŞTI
La sfârşitul zilei de muncă de la magazinul de încălţăminte, Arantxa a ieşit în stradă şi acolo o aştepta, printre primele umbre ale asfinţitului, cu o faţă de câine de pripas, fratele ei, Gorka. Ce e? Avea nevoie să-i facă o favoare. Putea să stea la ea câteva zile? Cum aşa? Nu mai suporta să
trăiască în sat.
— Dar aitas ce zic?
— Am vrut să vorbesc mai întâi cu tine.
L-a avertizat:
— Avem un singur pat. Cel în care dormim noi.
Putea să doarmă foarte bine pe jos, pe o pătură, cu o pernă
improvizată din prosoape, nu-i păsa. Arantxa i-a zis, făcându-i şi un semn cu mâna, să se calmeze. Mai aveau o canapea, chiar dacă probabil era prea scurtă pentru el.
— Tu nu te mai opreşti din crescut.
L-a întrebat dacă se ascundea de poliţie. Răspunsul: nu. Sigur? Sigur.
Arantxa a răsuflat uşurată. Atunci, probleme cu gaşca?
— Cu gaşca şi cu încă vreo doi.
Cei doi s-au înţeles să meargă cu autobuzul la Rentería şi Gorka să-i spună lui Guille de ce nu mai putea sta în sat.
— Dacă o să rămâi la noi câteva zile, Guille are dreptul să ştie care-i motivul, nu?
— Bineînţeles.
Scenă: Guillermo şi Arantxa acolo, pe canapea, înainte de cină; Gorka în faţa lor, aşezat pe un scaun adus de la bucătărie, pentru că tânăra pereche, chiar dacă munceşte şi iar munceşte, încă n-a reuşit să-şi mobileze tot apartamentul. Gorka a povestit mai detaliat ceea ce, în mare, îi spusese în autobuz surorii lui. În prezenţa cumnatului său, a început cu concluzia:
— Sau plec din sat, sau mă duc pe urmele lui Joxe Mari. Nu există altă
opţiune. Pun presiune pe mine. Le par nehotărât. Spun că toate cărţile acelea îmi iau minţile şi râd de mine. Au început să-mi spună Sihastrul. Şi cel mai rău e că reuşesc să mă domine, mă obligă să fac lucruri cu care nu sunt de acord. În momentul ăsta, n-am niciun prieten cu care să pot vorbi,
298
aşa cum vorbesc cu voi. Aproape că nu mai deschid gura de frică să nu fac vreo gafă. Ce s-a întâmplat ieri-seară a fost picătura care a umplut paharul. Am obosit. N-am dormit nici măcar un minut. Mă gândeam să mă
ascund în munţi, dar apoi mi-am adus aminte de voi.
— Spune-i lui Guille ce mi-ai spus mie în autobuz.
Ieri, într-un colţ din Arrano Taberna, Peio le-a şoptit, lui şi încă unui prieten, că avea ascunse patru cocktailuri Molotov. Guille: că cine-i Peio.
— Unul din gaşcă, e tot mai radical pe zi ce trece.
Arantxa a adăugat câteva detalii:
— Tatăl lui era beţivul satului. Îl vedeai zilnic mergând pe trei cărări. A murit.
Se pare că Patxi îl lăsase pe Peio să ia câteva sticle goale. Iar băiatul, pe cont propriu, a reuşit să facă rost de benzină. A cumpărat-o? Nici vorbă!
Scoate din rezervoarele maşinilor şi camioanelor, cu ajutorul unei sonde. E
simplu. A făcut cocktailurile. Adaugă şi ulei de motor pentru ca flăcările, după cum zice el, să dureze mai mult. A făcut probe în carieră. I-au mai rămas patru.
— E fascinat de arme, de luptă, o să intre în ETA cât de curând.
Peio a propus să comită un ekintza după lăsatul întunericului. Le trebuia un obiectiv. Dacă are vreunul vreo idee. Mai întâi s-a vorbit despre Casa del Pueblo. Uşa încă păstra urmele incendiului de data trecută.
— Dar ce ziceţi de batzoki?
Juancar:
— Eşti nebun, acolo-i tata, la jocul de cărţi.
Gorka tăcea. Îşi bea vinul cu cola fără să scoată o vorbă şi îşi privea ceasul pe furiş, aşteptând momentul oportun pentru a pleca. Situaţia devenea tot mai urâtă. Cei doi prieteni, cu pupilele dilatate de alcool, erau mai mult decât hotărâţi. Ce păcat, a zis Peio, că nu era în seara asta nicio altercaţie cu poliţiştii, le-ar fi dat foc la vreo doi, trei. Apoi le-a venit ideea să dea foc maşinii vreunui duşman al Euskal Herria. Şi atât au tot vorbit, încât toţi din crâşmă şi-au dat seama că ei puneau ceva la cale. Aşa că
Patxi a venit la ei şi le-a sugerat / ordonat să facă o plimbare, pentru că nu voia probleme. Pentru chestiuni compromiţătoare există un separeu.
Apoi, ca în treacăt, a insinuat că e unul care are camioane.
