Joxe Mari, lungit pe patul din celulă, cu privirea pironită în tavan, cu moralul la pământ, totuşi, nu s-a putut abţine să zâmbească. Caballo nu era prost, dar nu avea ce face, pentru că pe durata sezonului estival lucra 30 Denumire a două cărţi de joc din setul de cărţi de joc spaniole.
421
pe plaja din Ondaretta, închiria şezlonguri şi baldachine pentru plajă, aşa că nu-i rămânea altceva de făcut decât să plece dimineaţa şi să nu se întoarcă acasă până seara târziu. Încă de marţi, Sota, cu sânii ei mari, a intrat în baie având pe ea numai lenjeria intimă, prefăcându-se că nu-şi dăduse seama că Patxo era la duş, deşi zgomotul apei se auzea în tot apartamentul. Odată în baie (ah, scuze), Patxo i-a intrat în joc, ce să fi făcut?, a chemat-o în cabina de duş. Fata, încântată. Joxe Mari citea ziarul în salon şi a început să audă gemetele şi gâfâitul lor.
Noaptea:
— Să nu-mi spui că i-ai tras-o.
— Eu zic să te pregăteşti, sunt sigur că mâine îţi vine rândul.
Dar Joxe Mari, după ce fata a intrat în baie, a luat o atitudine de respingere a oricărui contact carnal. Genul ăsta de situaţii nu mi-a plăcut niciodată. Nu sunt de mine. Şi Josune, cu mintea ei îngustă, nu m-a învăţat. În plus, după cum i-a zis lui Patxo, nu avea încredere în Caballo.
Înnebunit de gelozie cum era, îl vedea capabil să-i trădeze. Gândul ăsta nu-i dădea pace lui Joxe Mari, pe lângă apropourile lascive ale grăsuţei.
Mama mă-sii, ce tipă sărită de pe fix! Aşa că joi, fără să mai aştepte micul dejun, au mulţumit pentru ospitalitate şi, la distanţă de o jumătate de oră
unul de celălalt, s-au întors la apartamentul din strada Zarauz. Txopo le-a zis că supraveghease strada în fiecare zi şi nu văzuse nimic suspect.
422
100. CĂDEREA
Au comis o serie de atentate şi dacă nu au fost mai multe, e pentru că
nu li s-au trimis la timp materialele de care aveau nevoie. Au întrebat: ce se întâmplă? Iar omul de legătură le-a răspuns supărat că nu erau singurii.
O bombă cu amonal pusă la trecerea unui convoi al Gărzii Civile n-a explodat, că altfel sticleţii ar fi zburat până pe acoperiş, iar ei ar fi câştigat şi mai mult respect în cadrul organizaţiei.
Au distrus salonul cu maşini de vânzare al unuia care zicea ba una, ba alta. O fi fost adevărat? Nu mai contează. L-au aruncat în aer. Au evacuat întreaga clădire. Au jefuit o bancă pentru a-şi mai reveni financiar, atunci când banii deveniseră cu adevărat o problemă. Calicie mare. Şi aveau deja planul făcut până în cele mai mici detalii, pentru a-l ucide pe un poliţist retras din activitate, când au aflat că întreaga conducere ETA a fost capturată într-o vilă sau într-o casă, ori ce-o fi fost, de lângă Bidart.
Debandadă totală. Mai mult: senzaţia că rămăseseră orfani. Ce era de făcut? Joxe Mari, îngrijorat, pesimist, şi-a amintit că Potros, atunci când îl prinseseră, avusese la el o lungă listă cu militanţi. Să vezi tu că şi pe netoţii ăştia i-au prins cu mâţa-n sac. Patxo i-a avertizat:
— Eu nu mă mai duc să dorm prin păduri.
Au hotărât să aştepte ca să vadă ce-o să se întâmple şi să suspende orice activitate până la clarificarea situaţiei. Niciunul dintre cei trei nu rămânea ziua în apartament. Din precauţie şi la insistenţele lui Joxe Mari care până şi în forma norilor vedea poliţişti sub acoperire. Şi-au făcut rost de undiţe de pescuit. Indiferent dacă vremea era bună sau rea, mergeau pe jos până la stâncile din Tximistarri, mai puţin Txopo, care prefera bibliotecile şi sălile de cinema în loc de a sta ore în şir cu ochii pe pluta undiţei. Înainte de a ieşi în stradă, prindeau de uşa apartamentului bucăţele aproape invizibile de aţă şi de bandă scotch. Iar sub preşul de la intrare, puneau un ciob de sticlă subţire, curbat, provenit de la un pahar de vin pe care-l spărseseră din greşeală. Seara, primul care se întorcea la apartament verifica semnele. Dacă erau la locul lor, intra în apartament şi aprindea lumina conform înţelegerii.
Luni de incertitudine. Când pizda mă-sii o să aleagă noua conducere?
Rămăseseră fără om de legătură. Nu li se mai trimiteau arme. Txopo a
423
trebuit să apeleze la părinţii lui ca să facă rost de bani pentru chirie. Între timp, statul a celebrat cu mare pompă Expoziţia Universală din Sevilla şi Jocurile Olimpice de la Barcelona. Într-o zi, Joxe Mari a zis mă fut în ei, îmi joc cartea. A luat mocăniţa din gara Amara şi a coborât la Hendaya. După
trei zile petrecute în Franţa, s-a întors la apartament, mort de foame, murdar, demoralizat.
— ETA n-o să mai fie ce a fost. Lovitura din martie a fost mult prea dură.
— Cine-s noii şefi?
— Sunt câţiva acolo. Cam cu pluta. Habar n-au unde le e mâna dreaptă
sau piciorul stâng.
Dar tot nu se întorsese cu mâna goală. Stabilise o întâlnire într-un bar din cartierul Gros cu un militant care făcea pe mesagerul, sper că l-am înţeles bine, pentru cineva din noua conducere, sau cineva apropiat de noua conducere, ori dracu’ să mai ştie. Joxe Mari era suspicios. Cu o oră
înainte, l-a trimis pe Patxo să bea un vin.
— Care-i treaba?
— Nimic.
Apoi a mers el şi i-a dat individului o scrisoare, scrisă de Txopo la maşină, în care solicitau să li se dea voie să treacă în Iparralde, unde să
stea o vreme la cutie. Motivau: nu suntem operativi, trebuie să ne punem la curent pe tema confecţionării de bombe, suntem nişte mucoşi în privinţa strategiei. Au aşteptat răspunsul timp de mai multe săptămâni.
Cerere acceptată. Li s-au pus la dispoziţie călăuze. Txopo i-a urmat după
câteva luni.
Lui Patxo i-au găsit un loc de muncă într-o fermă avicolă deţinută de o familie de francezi cu convingeri naţionaliste. Cu ajutorul proprietarilor şi al fiilor lor, plus un manual, a început să înveţe limba bască. Nu vorbea basca? Păi nu, în afară de vreo douăzeci de cuvinte, care se lipesc de tine vrei nu vrei, lucru pe care colegii săi i-l reproşau cu duritate. Dacă nu vorbeşti limba bască, nu eşti basc, îi ziceau, chiar dacă faci parte din ETA.
El reitera implicarea sa pentru independenţă. Îl trimiteau la naiba.
Joxe Mari şi-a exprimat dorinţa de a-şi îmbunătăţi cunoştinţele în materie de explozibili. Atentatul eşuat contra convoiului Gărzii Civile îi rămăsese ca un spin în minte. Iar Txopo? Txopo a făcut şi el, în sfârşit, cursul de folosire a armamentului. După o vreme, când au reintrat în lupta
424
