Autobuzul, nemaiavând pe unde să treacă, a oprit. Imediat ce tinerii şi-au pierdut interesul faţă de maşină, femeia a profitat şi a luat de pe bancheta din spate o fetiţă de doi sau trei ani.
Şoferul autobuzului, tâmpit sau ce? Voia să-i provoace? Era paralizat de spaimă? Jokin îi striga să deschidă uşile şi şoferul se făcea că nu aude. Au tras cu praştia o bilă de metal. Parbrizul s-a crăpat, dar nu s-a spart. Dacă
l-ar fi nimerit în faţă pe şofer… Acesta se pare că a înţeles, în sfârşit, ce
138
voia cel cu masca de schi şi a deschis uşile. O duzină de pasageri au coborât cu teamă. Imediat, primul cocktail Molotov a explodat înăuntrul autobuzului. Joxe Mari le dădea instrucţiuni:
— Ţintiţi scaunele, daţi în scaune.
Şoferul a sărit din autobuz. I-au trebuit câteva clipe până să-şi dea seama că îi ardea un pantof. L-a dat jos în cea mai mare grabă. Fără să mai stea pe gânduri, a traversat strada lovindu-şi cu palmele manşeta fumegândă a pantalonilor. Autobuzul era deja o imensă cutie de flăcări.
Vălătuci de fum gros se înălţau acoperind faţada din imediata apropiere.
Mai mulţi gură-cască începuseră să se adune la o distanţă prudentă. Unul dintre agresori a scos din buzunar un aparat foto şi a făcut mai multe fotografii.
Odată încheiată acţiunea, Joxe Mari a ridicat pumnul şi a strigat, cu privirea la autobuzul cuprins de flăcări:
— Gora Euskadi askatuta!
Colegii săi, toţi cu pumnul ridicat, i-au răspuns:
— Gora!
— Gora ETA!
— Gora!
Cei şase tineri au rupt-o la fugă, unii pe o stradă, alţii pe altă stradă, paralelă, înspre Bulevar. Planul era să se regrupeze în piaţa Guipúzcoa.
Restul drumului l-au făcut cu feţele descoperite, povestind liniştiţi.
— Misiune îndeplinită. Acum, startul la distracţie.
Orologiul primăriei tocmai împrăştia, în lumina violetă a înserării, dulcile şi armonioasele sale clinchete.
139
36. DE LA A LA B
Din când în când, Joxe Mari era bătut prieteneşte pe spate. Spatele lat, puternic, un zid de muşchi cu hanorac în dungi. Palme pe spate după
palme pe spate, de la toţi cei care intrau în bar, cutare şi cutare, sora lui cutare, vărul lui cutare. Joxe Mari, nouăsprezece ani, se aşezase la prima masă cum intrai în Arrano Taberna. Grupul discuta aprins, făcând concurenţă muzicii din bar (hard rock basc). Prost loc pentru a conspira, conform lui Jokin.
— Ne aud din stradă.
Oricine intra sau ieşea, nu putea altfel decât să treacă prin spatele lui Joxe Mari. El primea laudele afişând o atitudine de mândrie meritată, fără
farafastâcuri, dat fiind că, de fapt, nu făcuseră altceva decât să-şi îndeplinească misiunea, după cum spunea chiar el, justificându-se pe jumătate. De dimineaţă, echipa de handbal a satului câştigase cu 25 la 24
împotriva echipei din Elgóibar. Joxe Mari marcase şapte dintre goluri. Îl lăudau:
— O să te ia la profesionişti.
— Mai vedem.
De cealaltă parte a mesei, Jokin descria o panoramă paradiziacă bazată
pe socialism şi independenţă, cu cele şapte teritorii ale Euskal Herria unite şi fără clase sociale, unde până şi iarba, pun pariu, va vorbi limba bască.
Apoi, din partea lui, să trăiască în pace cu spaniolii şi cu francezii, nu?, dar ei la casa lor şi noi la a noastră. Expunea toţi paşii strategici conform planului stabilit de Alternativa KAS7. Toţi cei de la masă dădeau câte ceva pe gât, unii vin cu cola, alţii bere şi erau perfect de acord cu Jokin.
Joxe Mari era singurul care nu era atent tot timpul, ba se uita într-o parte, ba îşi ridica ochii spre televizor sau le răspundea celor care plecau sau veneau.
Jokin a izbit cu pumnul în masă.
— Toţi cei care încearcă să blocheze îndeplinirea obiectivului nostru ca popor trebuie eliminaţi pe loc, chiar de-ar fi aita meu, băga-mi-aş. E ca şi cum ai merge de la A la B. Ne aflăm în A – şi-a pus vârful arătătorului pe 7 Alternativa KAS (Koordinadora Abertzale Sozialista) a fost programul de bază al uneia dintre organizaţiile de stânga importante integrate în mişcarea naţionalistă bască.
140
masă –, iar B e aici, unde-i paharul ăsta. Deci o să ajungem la B cu orice preţ.
Prietenii de la masă arătau prin atitudine şi prin cuvinte că sunt total de acord cu el. Unul:
— Zi de zi, fiecare în satul sau în oraşul lui, şi aşa o s-o scoatem la capăt.
Altul:
