— Mă gândeam eu. Zi-i să-mi spună ce vrea. Eu îi pot obţine un Radiant la un preţ foarte bun. Dacă vrei, uite, îl poţi lua cu tine ca să-l încerce. Dacă-i place, o să mi-l plătească. Dacă nu, mi-l aduci înapoi.
— Mulţumesc mult, don Federico.
Ceasornicarul se apucă să împacheteze hârbul în chestiune.
— Înaltă tehnologie, zise el, satisfăcut. Fireşte, m-a încântat cartea pe care mi-a vândut-o deunăzi Fermín. Una de Graham Greene. Fermín ăsta e-un fişier prima-ntâi.
Am încuviinţat.
— Da, e tare bun.
— Mi-am dat seama că n-are ceas. Spune-i să treacă pe-aici şi aranjăm.
— Aşa voi face. Mulţumesc, don Federico.
Când îmi dădu deşteptătorul, ceasornicarul mă privi lung şi îşi arcui sprâncenele.
— Sigur nu s-a întâmplat nimic, Daniel? A fost numai o zi proastă?
Am dat din nou din cap, zâmbind.
— Nu s-a întâmplat nimic, don Federico. Aveţi grijă de dumneavoastră.
— Şi tu la fel, Daniel.
Când am ajuns acasă, l-am găsit pe tata adormit pe sofa, cu ziarul pe piept. Am lăsat deşteptătorul pe masă, cu un bilet pe care scria: „Din partea lui don Federico: aruncă-l pe cel vechi‖, şi m-am prelins pe furiş spre camera mea. M-am întins pe pat în semiîntuneric şi am adormit gândindu-mă la inspector, la Fermín şi la ceasornicar. Când m-am deşteptat, era ora două noaptea. M-am dus pe hol şi am văzut că tata se retrăsese în camera lui cu deşteptătorul cel nou.
Apartamentul era cufundat în beznă, iar lumea îmi părea un loc mai obscur şi mai sinistru decât îl văzusem cu o noapte
în urmă. Am înţeles că, în fond, nu ajunsesem niciodată să
cred că inspectorul Fumero ar fi fost real. Acum aveam impresia că era un individ oarecare. M-am dus în bucătărie şi mi-am turnat un pahar cu lapte rece. M-am întrebat dacă
Fermín era în siguranţă la pensiunea lui.
Întorcându-mă în camera mea, m-am străduit să-mi alung din minte imaginea poliţaiului. Am încercat să aţipesc la loc, însă am priceput că pierdusem trenul. Am aprins lumina şi am început să examinez plicul adresat lui Julián Carax pe care i-l sustrăsesem donei Aurora în dimineaţa aceea şi pe care îl aveam în buzunarul jachetei. L-am aşezat pe masa de scris, sub fasciculul veiozei. Era un plic pergamentos, cu margini zimţate ce băteau în gălbui, cleios la pipăit. Ştampila poştei, ştearsă ca vai de ea, avea data 18 octombrie 1919.
Sigiliul de ceară se desprinsese, probabil graţie bunelor oficii ale donei Aurora. În locul lui rămăsese o pată roşcată, ca o atingere de ruj ce săruta chenarul, pe care se putea citi adresa expeditorului:
Penelope Aldaya
Bulevardul Tibidabo, 32, Barcelona
Am deschis plicul şi am scos scrisoarea, o foaie de culoare ocru, îndoită ferm la jumătate. Un scris cu cerneală albastră
aluneca într-o nervozitate impetuoasă, pălind treptat şi recăpătându-şi intensitatea la fiecare câteva cuvinte. Totul pe acea filă vorbea despre vremuri apuse: firul scrisului dependent de călimară, cuvintele zgâriate pe hârtia groasă de vârful peniţei, atingerea rugoasă a hârtiei. Am netezit epistola pe tejghea şi am citit-o, aproape pe nerăsuflate.
Dragă Julián,
Azi-dimineaţă am aflat de la Jorge că, într-adevăr, ai părăsitBarcelona şi te-ai dus să-ţi întâlneşti visurile. Dintotdeauna m-am temut că aceste visuri nu-ţi vor îngădui să-mi aparţiivreodată, mie ori altcuiva. Mi-ar fi plăcut să te văd pentruultima oară, să te privesc în ochi şi să-ţi spun lucruri pe care
nu i le pot rosti unei scrisori. Nimic n-a ieşit aşa cumplănuiserăm noi. Te cunosc prea bine şi ştiu că n-ai să-mi scrii,că nici măcar n-ai să-mi trimiţi adresa ta, că vei vrea să fii altom. Ştiu că ai să mă urăşti pentru că nu am fost acolo, aşacum ţi-am promis. Că ai să crezi că nu m-am ţinut de cuvânt.
Că n-am avut curaj.
De atâtea ori mi te-am imaginat, singur în trenul acela,convins că te-am trădat. De mai multe ori am încercat să tegăsesc prin Miquel, însă el mi-a spus că nu mai vrei să ştii demine. Ce minciuni ţi-au zis, Julián? Ce ţi-au spus despre mine?
De ce i-ai crezut?
Acum ştiu că te-am pierdut, că am pierdut totul. Dar, chiar şiaşa, nu pot accepta să pleci pentru totdeauna şi să mă uiţifără să ştii că nu-ţi port pică, eu ştiam de la bun început, ştiamcă o să te pierd, că niciodată nu aveai să vezi în mine ceea cevăzusem eu în tine. Vreau să ştii că te-am iubit din prima zi şică te iubesc în continuare, acum mai mult ca oricând, chiardacă ţie îţi pare rău.
Îţi scriu pe ascuns, fără ştirea nimănui. Jorge a jurat că aresă te omoare dacă va da cu ochii de tine. Nu-mi mai dau voiesă ies din casă şi nici să mă arăt la fereastră. Nu cred că mă
vor ierta vreodată. Cineva de încredere mi-a promis că îţi vatrimite scrisoarea asta. Nu-i pomenesc numele, ca să nu-limplic şi pe el. Nu ştiu dacă aceste cuvinte ale mele vor ajungepână la tine. Însă, dacă va fi aşa şi dacă te vei hotărî să teîntorci după mine, aici vei găsi modul de a o face. În timp ce îţiscriu, mi te imaginez în trenul acela, împovărat de visuri şi cusufletul sfâşiat de trădare, fugind de noi toţi şi de tine însuţi.
Sunt atâtea lucruri pe care nu ţi le pot spune, Julián. Lucruripe care noi nu le-am ştiut şi pe care e mai bine să nu le afliniciodată.
Nu-mi doresc nimic altceva pe lume decât ca tu să fii fericit,Julián, ca toate aspiraţiile tale să se adeverească şi ca, într-obună zi, deşi cu timpul mă vei uita, să înţelegi cât de mult te-am iubit.
A ta pentru totdeauna,
Penelope
17
Cuvintele Penelopei Aldaya, citite şi recitite în acea noapte până când le-am învăţat pe de rost, au şters dintr-o dată
gustul amar cu care rămăsesem după vizita inspectorului Fumero. După ce mi-am petrecut noaptea veghind, cufundat în acea scrisoare şi în glasul pe care îl intuiam în ea, am ieşit din casă o dată cu ivirea zorilor. M-am îmbrăcat fără să fac zgomot şi i-am lăsat tatei un bilet pe comoda din vestibul, spunându-i că aveam de făcut câteva comisioane şi că urma să mă întorc la librărie până la ora nouă şi jumătate. Când am ieşit în prag, străzile încă zăceau ascunse sub mantia albăstrie ce plutea peste umbre şi peste băltoacele pe care burniţa le semănase pe timpul nopţii. Mi-am încheiat scurta până la gât şi m-am îndreptat cu paşi repezi către piaţa Cataluna. Scările metroului exhalau o pânză de abur călduţ
