Traducere din engleză de
Oana Dușmănescu
Editori:
Silviu Dragomir
Vasile Dem. Zamfirescu
Director editorial:
Magdalena Mărculescu
Redactor:
Domnica Drumea
Design copertă: Sqicedragon and Megan Wilson Foto copertă: © ra2studio
Director producţie:
Cristian Claudiu Coban
DTP:
Eugenia Ursu
Corectură:
Rodica Petcu
Dușa Udrea
ISBN ePUB: 978-606-719-537-8
ISBN PDF: 978-606-719-536-1
ISBN Print: 978-606-719-489-0
Titlul original: Grey
Autor: E L James
Copyright © 2011, 2015 by Fifty Shades Ltd.
Copyright © Editura Trei, 2015
pentru prezenta ediţie
O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București
Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20
e-mail: comenzi@edituratrei.ro
www.edituratrei.ro
www.edituratrei.ro
Această carte este dedicată acelor cititori care au cerut‑o…
şi au cerut‑o… şi au cerut‑o…
şi au tot cerut‑o la nesfârşit.
Vă mulţumesc pentru tot ce aţi făcut pentru mine.
Îmi înveseliţi existenţa zi de zi.
Luni,
9 mai 2011
Am trei maşinuţe. Toate trei aleargă în viteză pe podea.
Atât de repede. Una este roşie. Una este verde. Una este galbenă. Îmi place cea verde. E cea mai tare. Şi lui mami îi plac. Îmi place când mami se joacă şi cu mine, şi cu maşinuţele. Cea roşie e preferata ei. Astăzi stă pe canapea, uitându‑se fix la perete. Maşinuţa verde se poticneşte în mochetă. O urmează maşinuţa roşie. Apoi cea galbenă.
Bang! Dar mami nu le vede. O fac din nou. Bang! Dar mama nu vede. Ochesc maşinuţa verde chiar lângă picioa‑
rele ei. Dar maşinuţa verde intră sub canapea. Nu ajung la ea. Mâna nu‑mi încape în acel spaţiu. Mami nu vede. Îmi vreau maşinuţa verde înapoi. Dar mami stă pe canapea uitându‑se fix la perete. Mami. Maşinuţa mea. Ea nu mă
aude. Mami. O trag de mână, iar ea se întinde pe spate şi închide ochii. Nu acum, Viermişor. Nu acum, spune ea.
Maşinuţa mea verde rămâne sub canapea. Mereu rămâne sub canapea. O văd. Dar nu pot ajunge la ea. Maşinuţa
mea verde se estompează. Acoperită în blană cenuşie şi în mizerie. O vreau înapoi. Dar nu pot ajunge la ea.
Niciodată nu pot ajunge la ea. Maşinuţa mea verde este pierdută. Pierdută. Şi nu mă mai pot juca niciodată cu ea.
Deschid ochii şi visul mi se destramă în lumina zorilor. Ce naiba a fost asta? Încerc să mă agăţ de fragmentele de vis care se îndepăr‑
tează, dar nu reuşesc să reţin niciunul dintre ele.
Lăsându‑l să se piardă, aşa cum fac în fiecare dimineaţă, mă dau jos din pat şi găsesc câteva cămăşi proaspăt spălate în dulap. Afară, cerul de plumb anunţă ploaie şi nu am deloc chef să mă plouă în timp ce alerg astăzi. Mă duc la etaj, în sala de sport, aprind televi‑
zorul ca să văd ştirile financiare de dimineaţă şi mă urc pe banda rulantă.
