11 Studentă (rus.).
60
care azvârlea bulgări de gheaţă, dar iată că inima putea să-l doară… Sănătatea psihică a câtor oameni nu-i zdruncinată
de cea fizică! „Mens sana în corpore sano. Aşa o fi oare?” –
zâmbi cu amărăciune cosmonautul. Preocupări sportive, care fortifică trupul, dar năruie sufletul. Milioane de oameni din diferite ţări fac exerciţii cu haltere, fac alergări… Dar ar alerga ei la strigătul de ajutor al unui om? Înţeleg ei oare ce tâlc au vorbele: „copii însângeraţi îţi joacă-n ochi”?12 Nu, pentru mulţi dintre ei „copilul n-a existat”13… La ce bun să ţii minte? Memoria istorică nu contribuie la starea generală a organismului. Mulţi din cei ce doresc să devină cosmonauţi consideră că înainte de toate trebuie să dispună de o sănătate de fier. Primejdios lucru însă o sănătate de fier laolaltă cu un suflet de fier. Ei sunt gata să întâmpine orice suprapondere cosmică, dar dau dovadă de o evidentă
subpondere a sufletului. O subpondere a cunoştinţelor privitoare la istoria propriului lor popor. Mulţi nu-şi dau seama în general în ce fel de ţară trăiesc. O subpondere a propriilor lor gânduri. În schimb, o categorică suprapondere a dorinţei de a trăi bine. Dar ce înseamnă oare să trăieşti bine? Şi din nou îţi vin în minte cuvintele lui Ţiolkovski: „Nu trebuie condamnaţi cei ce-şi doresc tot binele posibil.
Nenorocirea constă însă în faptul că, deseori, omul se înşală
şi, în loc să-şi facă bine, îşi face rău”. Veşnica problemă a iubirii de sine adevărate sau false. În Biblie stă scris:
„iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Dar ca să-ţi iubeşti aproapele, trebuie să înveţi mai întâi cum s-ar cuveni să te iubeşti pe tine însuţi. Or, ca să te iubeşti aşa cum s-ar cuveni, trebuie să nu te iubeşti numai pe tine. Ci să iubeşti pe cei care nu mai sunt, pe cei care sunt şi pe cei care vor fi… Să zbori spre tării e prea puţin, important e cu ce gânduri porneşti spre tării. Altminteri, n-am fi decât nişte căţei lansaţi în Cosmos. Şi asta încă ar fi bine, căci în Cosmos ar putea să ajungă şi nişte porci. Nişte porci 12 Vers din drama Boris Godunov, de A.S. Puşkin.
13 Referire la un episod din romanul Klim Samghin, de A.M. Gorki.
61
înarmaţi, primejdioşi, care să ameninţe, râmând cu ritul lor rădăcinile galaxiilor.
Cosmonautul suci butonul unui casetofon şi îndată se făcu auzit acel glas nu tocmai puternic şi totuşi puternic prin absenţa stupidităţii, luciu atât de neobişnuit pentru cântecele moderne, glasul lui Okudjava14, interpretând Cântecul soldatului american:
Şi de-i mai nu ştiu cum, nu ne priveşte,Căci; vorba ceea, ţara porunceşte.
Ce simplu e să fii mereu nevinovatul,
Cel mai de rând soldat, mereu soldatul.
Da, e simplu să fii mereu nevinovatul. Simplu, dar josnic.
Cosmonautul îşi aminti cuvintele lui Tiutcev: „În Rusia poţi doar să crezi”. Oare nu-ţi mai rămâne nimic decât credinţa?
Să te agăţi de credinţă ca de un pai? Dar dacă paiul se frânge? Lumea a crezut în Dumnezeu, în ţar… Toate astea s-au frânt… Şi totuşi credinţa nu poate fi înlocuită de cunoaştere. Ştiinţa poate fi perfect compatibilă cu o stare de analfabetism sufletesc. Înainte de a crea maşini inteligente, trebuie să creezi o etică pentru aceste maşini. Altminteri ele vor fi nişte asasini instruiţi. Dar cine să prevadă maşinile amintite cu un program etic dacă creatorii lor vor fi lipsiţi de orice principii morale? Or, se ştie că „geniul şi crima sunt două lucruri incompatibile”. Asta însă în artă. În tehnică ele sunt compatibile. Womer von Braun15 poate că a fost un geniu în domeniul său de activitate. Există însă oameni în stare să lucreze pentru orice fel de putere, cu condiţia ca ea să fie putere. Dacă ruşii l-ar fi făcut prizonier, ar fi lucrat 14 Okudjava, Bulat (n. 1924) – poet şi prozator sovietic, cunoscut şi ca autor şi interpret al unui număr considerabil de cântece lirice.
15 Braun, Werner von (n. 1912) – om de ştiinţă german. Stabilit în 1945 în S.U.A. A condus lucrările de construire a primelor rachete balistice sol-sol (V-2), pe care Germania hitleristă le-a folosit în cel de-al doilea război mondial: a contribuit la realizarea primului satelit artificial american şi a programului „Apollo”.
62
pentru ruşi. Sau pentru oricare alt sistem politic, cu condiţia ca să i se ofere posibilitatea de a fi un geniu bine plătit.
Ştiinţa, ca şi muzica, se face la comanda celui care plăteşte.
Ba nu, nu-i aşa. Depinde ce fel de muzică, ce fel de ştiinţă.
Există totuşi ticăloşi care se folosesc de orice fel de muzică
sau ştiinţă. Se ştie că Hitler aplauda din loja oficială, ascultând muzică de Wagner şi Beethoven. Iar Truman a transformat geniala descoperire a energiei degajate de nucleul atomic în tragedia de la Hiroshima. Medicii zilelor noastre au descoperit o modalitate de a acţiona asupra centrilor nervoşi din creier, ca să anihileze agresivitatea.
Această descoperire însă poate fi manipulată într-un mod infam, ca mijloc de supunere… Ar fi crezut oare Hristos că
ideea sa, a frăţiei universale, va deveni inchiziţie? Credeau oare inchizitorii în Hristos? Se prefăceau a crede. Bătrânica însă, care a mai pus un braţ de vreascuri pe rug, credea sincer în Hristos. Şi totuşi a făcut ce-a făcut Sancta simplicitas. Cinismul este cel ce cultivă o asemenea simplitate criminală, gata oricând să asasineze… Prea mulţi sunt cei care nu cred în niciun fel de valoare morală… Şi cu cât sunt mai instruiţi, cu atât sunt mai primejdioşi. Cinicii care îşi dau cinismul pe faţă nu sunt aşa de temut, mai de temut sunt cei care se prefac a crede. Fireşte, în ceea ce e avantajos să crezi la un moment dat. Câtă făţărnicie în faptul de a căuta să-i convingi pe alţii de ceva de care tu însuţi nu eşti convins. Dar oare n-au existat şi nu există încă şi cei care cred sincer în ceva ce nu merită această credinţă? Cât de mulţi sunt cei gata oricând să mai pună vreascuri pe rug… Nefericiţi cei săraci cu duhul, care cred că sunt fericiţi.
Necesară este credinţa legată strâns de cunoaştere, credinţa ce devine faptă. Nu doar să crezi în Rusia – şi să crezi nu doar în Rusia. Orice naţionalism este inuman. Să crezi doar într-o singură ţară, ţara ta natală, separat de restul omenirii, nu se poate. De aici se iscă războaie şi alte absurdităţi. Iar viitorul război mondial te înfricoşează mai ales prin faptul că
rugul atomic poate aduce pieirea tuturor: şi a celor drepţi, şi 63
a celor păcătoşi. Înainte de a făuri credinţa în ceva anume, oamenii trebuie să creadă unul într-altul. Dar cum să crezi într-un ticălos, cum să crezi într-un ucigaş, real sau potenţial? E prea puţin să-i ucizi pe ucigaşi, trebuie să ucizi însăşi posibilitatea apariţiei lor. Pământul nu-i decât o uriaşă
navă cosmică, iar omenirea – echipajul ei. Sunt oare posibile certurile şi crimele în sânul unui echipaj? Ce se va întâmpla cu o asemenea navă cosmică? Ce se va întâmpla cu omenirea? Oare staţia Zima şi sătucul Macondo nu se pot înţelege unul cu altul?
Cosmonautul simţi o teribilă poftă să se ia cu cineva la bătaie, dar nu pentru cine ştie ce fleacuri, dorea să se bată
numai cu unul în care s-ar aduna la un moment dat tot răul din lume.
…O pisică neagră ducând nişte găleţi pline pluti, imponderabilă, spre cosmonaut şi se frecă, torcând, de braţul lui. În cabină pătrunse, plutind, nevastă-sa; cu palmele ei, înmiresmate de ojă şi acetonă, ţinea de mânuţă doi copilaşi îndesaţi şi albi ca două ciupercuţe. Iar acolo, jos, pe faţa pământului, mişunau o mulţime de alţi copii de-ai ei –
artiştii. „Da unde-i al treilea?” întrebă, scăpărându-i ochiul ager, unchiul din Zima, nemulţumit că nepotul nu are decât doi moştenitori.
Cosmonautului i se făcu somn. Programul său însă
prevedea că trebuie să cineze. Mâncă nişte pateu de ficat, bău un ceai tare, cu o chiflă pe care stoarse dintr-un tub nişte pastă de fragi. Era gustoasă, dar oare poamele din Siberia…
64
1
