Domnul Pumblechook dădu să intre şi el, dar ea îl opri, împingând poarta.
― Oh! zise ea. Doriţi s‑o vedeţi pe domnişoara Havisham?
― Dacă domnişoara Havisham doreşte să mă vadă, răspunse domnul Pumblechook, încurcat.
― Aha! zise fata. Păi, nu doreşte.
Spuse acest lucru pe un ton atât de hotărât şi de categoric, încât domnul Pumblechook, deşi se simţea lovit în demnitatea sa, nu putu protesta. Doar m‑a străpuns încruntat cu privirea - de parcă eu îi făcusem ceva! - şi a plecat, aruncându‑mi cu reproş aceste cuvinte:
― Băiete, să te porţi în aşa fel încât să le faci cinste celor care te‑au crescut pe palme!
Eu nu scăpasem de teama că se va întoarce să mă întrebe, printre gratiile porţii: „Şi cu şaisprezece?” Dar n‑a făcut‑o.
Micuţa mea călăuză încuie poarta şi traversă curtea. Aceasta era pavată şi curată, dar iarba creştea prin toate crăpăturile. Din curte se ajungea, pe o alee, la berărie, iar porţile de lemn ale aleii stăteau deschise şi întreaga berărie de dincolo de ele era deschisă şi goală, încât se vedea prin ea până departe, la zidul înalt care împrejmuia reşedinţa - totul era pustiu şi dărăpănat. Vântul de iarnă părea să
sufle mai îngheţat pe aici decât afară, în stradă, şi scotea un şuierat ascuţit -
alergând năvalnic, ba intrând, ba ieşind pe uşile deschise ale berăriei - semănând
cu zgomotul făcut de vijelie în pânzele unei corăbii în larg.
Fata văzu că mă uitam la berărie şi zise:
― Poţi să bei, fără să păţeşti nimic, toată berea care se fabrică acum în ea, băiete.
― Aşa gândeam şi eu, domnişoară, răspunsei eu, sfios.
― Mai bine că nu mai încearcă nimeni să producă bere acum în ea; altminteri ar ieşi acră, băiete. Nu crezi?
― Aşa se pare, domnişoară.
― Asta nu înseamnă că într‑adevăr ar mai fi încercat cineva, adăugă ea, căci s‑a terminat cu fabrica, iar clădirea asta va rămâne tot atât de pustie, cum o vezi, până s‑o dărâma singură. Cât despre bere, pivniţele sunt destul de pline ca să
înecăm tot conacul.
― Acesta este numele casei de aici, domnişoară?
― Unul dintre numele sale, băiete.
― Atunci, are mai multe nume, domnişoară?
― Încă unul. Celălalt nume era Satis - un cuvânt grecesc, sau latinesc, sau evreiesc, sau toate trei la un loc, pentru mine toate‑s la fel - şi care înseamnă
„destul”.
― Casa Destul? zisei eu mirat. E un nume ciudat, domnişoară.
― Da, răspunse ea, dar înseamnă mai mult decât spune. Însemna, când a fost botezată, că oricine avea această casă nu‑şi mai putea dori nimic altceva. Se pare că se mulţumeau cu puţin, în zilele acelea, după cum îmi vine mie să cred.
Dar nu rămâne în urmă, băiete!
Cu toate că‑mi spunea „băiete” atât de des şi cu o nepăsare departe de a fi măgulitoare, era cam de vârsta mea. Bineînţeles, părea mult mai mare, pentru că
era fată, pentru că era frumoasă şi pentru că era sigură pe sine. Şi mă lua peste picior cu atâta dispreţ de parcă ar fi avut douăzeci şi unu de ani şi ar fi fost regină.
Am intrat în casă pe una din uşile laterale - intrarea mare, din faţă, era ferecată cu două rânduri de lanţuri, de‑a curmezişul - şi primul lucru pe care l‑
am observat a fost că toate culoarele erau în beznă şi că fata lăsase o lumânare aprinsă, lângă uşă. Acum o luă şi pornirăm, trecând prin mai multe coridoare şi urcând o scară - totul fiind cufundat într‑un întuneric adânc, alungat doar de flacăra lumânării.
În cele din urmă, ne oprirăm la uşa unei încăperi, iar fata îmi zise:
― Intră aici!
I‑am răspuns, mai mult intimidat decât din politeţe:
― După dumneavoastră, domnişoară.
La aceasta, ea îmi replică:
― Nu fi caraghios, băiete! Eu nu intru.
Apoi se îndepărtă dispreţuitoare şi, ceea ce era mai rău, luând cu ea şi lumânarea.
Situaţia era foarte neplăcută - eram de‑a dreptul speriat. Însă, cum singurul lucru ce‑mi mai rămăsese de făcut era să bat la uşă, am bătut şi dinăuntru mi s
‑a răspuns să intru. Aşadar, am intrat şi m‑am trezit într‑o încăpere destul de mare, puternic luminată cu nişte lumânări de ceară. Nici o rază de lumină de afară nu pătrundea înăuntru. Era o cameră de toaletă, cum am presupus după
mobilier, deşi mare parte din acesta avea forme şi utilizări necunoscute pentru
