Nu-mi spune aşa ceva.
— O, orice poate deveni o plăcere dacă o repeţi destul de des, a replicat Lordul Henry râzând. Ăsta-i unul dintre cele mai importante secrete ale vieţii. Totuşi aş spune că omorul e întotdeauna o greşeală. Nu trebuie să faci niciodată un lucru despre care să nu poţi discuta după un dineu. Dar hai să-l lăsăm în pace pe bietul Basil. Aş dori să pot crede că a avut parte de un sfârşit atât de romantic cum sugerezi tu, dar nu pot. Cred mai curând că a căzut dintr-un omnibuz direct 276
în Sena şi conductorul a muşamalizat întâmplarea. Da. Aşa aş vedea eu sfârşitul lui. Parcă îl văd cum zace pe spate sub apele verzi şi ambarcaţiunile trec peste el, iar algele lungi i se împletesc în păr. Ştii, nu cred că ar mai fi realizat opere valoroase. În ultimii zece ani pictura lui a intrat în declin.
Dorian a oftat şi lordul a traversat încăperea şi s-a dus să
mângâie capul unui curios papagal de Java, o pasăre mare, cu penaj cenuşiu, creastă şi coadă roz, care se balansa pe o vergea de bambus. Când au atins-o degetele lui cu vârfuri ascuţite, scoarţa albă a pleoapelor încreţite s-a lăsat peste ochii de sticlă neagră şi pasărea a început să se legene în faţă
şi în spate.
— Da, a continuat Lordul Henry, întorcându-se spre Dorian şi scoţându-şi batista din buzunar, pictura lui a de -
căzut. Aveam impresia că pierduse ceva. Pierduse un ideal.
Când el şi cu tine aţi încetat să mai fiţi prieteni, a încetat şi el să mai fie un mare artist. De ce v-aţi separat? Bănuiesc că
te plictisea. Dacă-i aşa, atunci n-o să ţi-o ierte niciodată. E
un obicei al plicticoşilor. Apropo, ce-i cu portretul acela splendid pe care ţi l-a făcut? Nu cred că l-am mai văzut vreodată din ziua în care l-a terminat. O, îmi aduc aminte, mi-ai spus cu ani în urmă că l-ai trimis la Selby şi că s-a rătăcit ori a fost furat pe drum. Nu l-ai mai recuperat? Ce păcat! Era într-adevăr o capodoperă. Îmi amintesc că am vrut să-l cum -
păr. Ce-aş mai dori să-l fi avut! Ţinea de perioada cea mai bună a lui Basil. De atunci încolo, opera lui a devenit acel amestec curios de pictură proastă şi intenţii bune, care îndri -
tuieşte un om să fie considerat un artist britanic reprezentativ.
Ai dat anunţuri în legătură cu tabloul? Ar fi trebuit s-o faci.
— Am uitat, cred că am făcut-o, a răspuns Dorian. Ade -
vărul este că nu mi-a plăcut niciodată. Regret că i-am pozat pentru el. E o amintire pe care o detest. Dar ce ţi-a venit să
277
discuţi despre tablou? Îmi amintea de două versuri curioase dintr-o piesă – din Hamlet1 cred – cum erau?
…sau eşti doar o spoială a durerii
Chip fără suflet?
Da, aşa suna.
Lordul Henry a râs.
— Dacă cineva tratează viaţa din punct de vedere artistic, înseamnă că, de fapt, creierul este inima lui, a rostit, cufun -
dându-se într-un fotoliu.
Dorian Gray a clătinat din cap şi a însăilat câteva acorduri la pian.
Eşti doar o spoială a durerii
Chip fără suflet…
Omul mai vârstnic l-a privit cu ochii pe jumătate închişi.
— Ia spune-mi, Dorian, a întrebat el după o pauză, ce-i foloseşte unui om dacă dobândeşte totul, o lume întreagă, şi în schimb pierde – cum sunau cuvintele? – îşi pierde sufletul?
Muzica a sunat deodată discordant, Dorian Gray a tresărit şi s-a uitat fix la prietenul lui.
— De ce-mi pui întrebarea asta, Harry?
— Dragul meu, a replicat Lordul Henry, înălţându-şi, mirat, sprâncenele, te-am întrebat pentru că m-am gândit că
poate o să-mi dai un răspuns. Asta-i tot. Duminica trecută
am trecut prin Park şi lângă Marble Arch se strânsese o mică
gloată de oameni jerpeliţi, care-l ascultau pe un vulgar predicator de stradă. Când am trecut pe lângă ei l-am auzit pe om răcnind către public întrebarea pe care ţi-am pus-o 1 Hamlet, act IV, scena 7, Opere, trad. Leon Leviţchi şi Dan Du -
ţescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1986.
278
eu. Am găsit-o cam dramatică. Londra e bogată în efecte de genul ăsta. O duminică umedă, un predicator creştin necio -
plit, într-o haină de ploaie, un cerc de feţe bolnăvicios de palide, sub un acoperiş denivelat de umbrele care picură, şi o frază admirabilă lansată în vânt de o voce stridentă, iste -
rică – era o întrebare foarte bună în felul ei, foarte sugestivă.
