— Mă tem că da. A primit întreaga şarjă în piept. Probabil că a murit pe loc. Hai să mergem acasă.
264
Au înaintat unul lângă celălalt, în direcţia şoselei, vreo cincizeci de metri, fără să-şi vorbească. La un moment dat, Dorian a întors capul spre Lordul Henry şi i-a spus oftând din greu:
— E semn rău, Harry, un semn foarte rău.
— Ce anume? A, te referi la accidentul ăsta, presupun.
Dragul meu, nu se poate face nimic. A fost vina omului. De ce s-a expus în bătaia puştii? Şi apoi, pe noi nu ne atinge cu nimic. E neplăcut pentru Geoffrey, desigur. Nu se cade să
tragi în gonaşi. Lumea o să comenteze că-i vorba de un ţintaş
aiurit. Ceea ce Geoffrey nu e; el trage foarte bine. Dar nu are nici un rost să mai discutăm despre chestiunea asta.
Dorian a clătinat din cap.
— E un semn rău, Harry. Simt că urmează să se întâmple ceva îngrozitor unuia dintre noi. Poate că mie, a adăugat, tre -
cându-şi mâna peste ochi, cu un gest îndurerat.
Omul mai în vârstă a râs.
— Singurul lucru îngrozitor din lume este l’ennui 1. Ăsta-i singurul păcat pentru care nu există iertare. Dar noi nu suntem ameninţaţi să trecem prin el, decât dacă toţi ai noştri o să discute la cină numai despre chestia asta. Va trebui să-i avertizez că e un subiect tabu. Cât despre semne rele, nu există aşa ceva. Destinul nu ne trimite soli. E prea înţelept sau prea hain ca să ne transmită avertismente. Şi apoi, ce naiba ţi s-ar putea întâmpla ţie, Dorian? Ai tot ce-şi poate dori un om pe lume. Nu cred să existe cineva care n-ar fi fericit să facă schimb de locuri cu tine.
— Nu cred să existe cineva cu care n-aş fi eu fericit să
schimb locul, Harry. Nu râde. Îţi spun adevărul. Ţăranul ăsta nenorocit care a murit acum e mai fericit decât mine. Nu mi-e frică de moarte. Aşteptarea morţii mă sperie. Aripile ei sinistre par să fâlfâie în aerul de plumb din jurul meu.
1 Plictiseala (fr.).
265
Dumnezeule! Nu vezi un om care se mişcă acolo, îndărătul copacilor, urmărindu-mă, aşteptându-mă?
Lordul Henry s-a uitat în direcţia indicată de mâna tremu -
rândă, înmănuşată.
— Ba da, a răspuns zâmbind. Îl văd pe grădinar aşteptân -
du-te. Presupun că vrea să te întrebe ce flori doreşti să aran -
jeze pe masă în seara asta. Ai devenit absurd de nervos, dragă.
Când ne întoarcem în oraş, va trebui să-l consulţi pe medi -
cul meu.
Dorian a suspinat uşurat când l-a văzut pe grădinar apro -
piindu-se. Omul şi-a dus un deget la pălărie, s-a uitat o clipă
la Lordul Henry, apoi a scos din buzunar o scrisoare pe care i-a dat-o stăpânului său.
— Înălţimea Sa a spus să aştept răspunsul, a mormăit el.
Dorian şi-a vârât scrisoarea în buzunar.
— Spune-i Înălţimii Sale că vin îndată acasă, a răspuns cu răceală.
Omul a făcut cale întoarsă, apoi s-a îndreptat rapid în direcţia casei.
— Ce le mai place femeilor să facă lucruri hazardate! a comentat Lordul Henry. E una dintre calităţile lor pe care o admir cel mai mult. O femeie e în stare să flirteze cu cine vrei sau nu vrei, atâta timp cât e un altul care s-o vadă.
— Ce-ţi mai place ţie, Harry, să spui lucruri hazardate. În cazul de faţă greşeşti amarnic. Îmi place ducesa foarte mult, dar nu o iubesc.
— Şi ducesa te iubeşte foarte mult, dar te place mai puţin, aşa că vă completaţi de minune.
— Asta-i bârfă curată, Harry, şi nu există nici un temei de bârfă.
— Temeiul fiecărei bârfe este certitudinea existenţei unei imoralităţi, a răspuns Lordul Henry, aprinzându-şi o ţigară.
266
— Harry, tu eşti gata să sacrifici pe oricine de dragul unui paradox.
— Lumea merge la altar de bunăvoie, a sunat răspunsul.
