38
discut cu tine politică, sociologie sau metafizică. Eu preţuiesc oamenii mai mult decât principiile şi preferaţii mei sunt oa -
menii lipsiţi de principii. Haide, mai vorbeşte-mi despre domnul Dorian Gray. Cât de des vă vedeţi?
— Zi de zi. Aş suferi dacă nu l-aş vedea în fiecare zi.
— Extraordinar! Eu gândeam că pe tine nu te interesează
nimic în afară de arta ta.
— El e acum arta mea, a replicat pictorul cu o voce gravă.
Harry, uneori îmi spun că în istoria umanităţii nu există decât două ere importante. Cea dintâi e legată de apariţia unor noi mijloace de expresie în dezvoltarea artei şi cea de a doua este apariţia unor noi personalităţi în artă. Ce a însemnat folosirea uleiului pe pânză pentru pictorii veneţieni şi ce a reprezentat chipul lui Antinous1 pentru vechii sculptori greci va însemna, într-o bună zi, chipul lui Dorian Gray pentru mine. Nu vreau să spun că pictez reprezentându-l pe el, că
desenez după el, că schiţez după chipul lui. Fireşte că fac toate acestea. Dar pentru mine el nu-i un simplu model, cineva care îmi pozează. Şi n-am să-ţi spun că sunt nemulţu -
mit de ceea ce am realizat prin el sau că frumuseţea lui nu poate fi captată în artă. Nu există nimic care să nu poată fi exprimat prin artă şi sunt conştient că, de când l-am întâlnit pe Dorian Gray, operele mele sunt cele mai bune din tot ce am făurit vreodată. Dar într-un fel straniu – şi mă întreb dacă vei putea să mă înţelegi –, personalitatea lui m-a orientat către o cu totul altă manieră de artă, spre un stil artistic cu totul nou. Văd altfel lucrurile. Gândesc altfel despre ceea ce văd. Acum reuşesc să recreez viaţa într-un mod care-mi era necunoscut în trecut. „Un vis al formei într-un timp al gân -
dirii“, cine a spus asta? Am uitat. Iată ce a însemnat Dorian Gray pentru mine. Simpla prezenţă a acestui băiat – căci pen tru mine e doar un băiat, deşi e trecut de douăzeci de 1 Antinous (111-130), favorit al împăratului Hadrian.
39
ani – simpla lui prezenţă – ah, mă îndoiesc că-ţi poţi da seama ce înseamnă toate acestea. În mod inconştient, el îmi tra sea -
ză direcţiile unui nou curent, un curent care îmbină marea pa siune a spiritului romantic cu perfecţiunea spiritului artei greceşti. Armonia dintre suflet şi trup – cât de mult înseamnă
aceasta! Noi, în nebunia noastră, am despărţit cele două ele -
mente şi am inventat un realism vulgar, un idealism găunos.
Harry, dacă ai putea şti ce reprezintă Dorian Gray pentru mine! Îţi aduci aminte de acel peisaj al meu pentru care Agnew mi-a oferit un preţ uriaş, dar de care am refuzat să mă despart?
A fost una dintre cele mai bune lucrări pe care le-am înfăptuit vreodată. Şi de ce, mă rog? Pentru că în timp ce pictam Do -
rian Gray se afla lângă mine. O influenţă subtilă s-a difuzat dinspre el către mine şi pentru prima dată în viaţa mea am întrezărit acel tărâm miraculos pe care l-am căutat mereu şi nu l-am găsit niciodată.
— Basil, e o chestiune extraordinară! Trebuie să-l văd şi eu pe Dorian Gray.
Hallward s-a ridicat de pe bancă şi a început să se plimbe în sus şi-n jos prin grădină. După un timp s-a reîntors.
— Harry, Dorian Gray reprezintă pentru mine o raţiune de existenţă a artei. S-ar putea ca tu să nu vezi nimic în el. În timp ce eu văd în el totul. Nu e niciodată mai prezent în opera mea decât atunci când imaginea lui nu e de faţă. El e sursa unei sugestii care, aşa cum am mai spus, m-a orientat spre o nouă manieră artistică. Îl regăsesc în curbele anumitor linii, în strălucirea şi subtilitatea anumitor culori. Asta-i tot.
— Şi atunci de ce refuzi să-i expui portretul? a stăruit Lor -
dul Henry.
— Pentru că, deşi nu am avut asemenea intenţie, am im -
primat tabloului ceva din acea curioasă idolatrie artistică despre care, fireşte, m-am ferit să-i vorbesc. Nu ştie nimic în le gătură
cu ea. Şi nici nu va şti vreodată. Dar lumea s-ar putea s-o 40
intuiască şi nu vreau să-mi las sufletul pradă ochilor ei stupizi şi hrăpăreţi. Inima mea nu va ajunge niciodată sub micros -
copul ei. Portretul ăsta conţine prea mult din mine în sumi, Harry, prea mult din mine însumi!
— Poeţii nu-şi fac atâtea scrupule ca tine. Ei ştiu foarte bine cât de utilă e pasiunea când e vorba de publicarea unei cărţi. În ziua de azi, o inimă frântă asigură un tiraj mare.
— Şi de asta îi detest, a strigat Hallward. Un artist poate crea opere frumoase, dar nu trebuie să strecoare în ele nimic din viaţa lui personală. Trăim o epocă în care oamenii tra -
tează arta ca pe o formă de autobiografie. S-a pierdut sensul abstract al frumosului. Cândva voi revela eu mulţimii ce anu -
me înseamnă acest lucru, şi asta e raţiunea pentru care mulţi -
mea nu trebuie să vadă portretul pe care i l-am făcut lui Dorian Gray.
— Nu cred că ai dreptate, Basil, dar nu vreau să te con -
trazic. Numai rătăcirile intelectuale pot crea contradicţii.
Spune-mi, şi Dorian Gray ţine tot atât de mult la tine?
Pictorul a rămas câteva clipe pe gânduri.
— Mă place, a răspuns după un răstimp. Ştiu că îi plac.
Desigur că îl flatez teribil. Simt câteodată o plăcere să-i spun lucruri pe care ştiu bine că voi regreta că i le-am spus. De obi -
