James Vane şi-a privit sora cu tandreţe.

— Sibyl, aş dori să facem o plimbare împreună. Nu cred că o să mai revăd vreodată Londra asta odioasă. Sunt sigur că nu doresc.

— Fiule, nu rosti cuvinte atât de îngrozitoare, a murmurat doamna Vane, luând, cu un oftat, o rochie de teatru vulgară, şi începând să o cârpească. Era puţin dezamăgită că băiatul nu se alăturase grupului lor. Asta ar fi intensificat pitorescul teatral al tabloului.

— De ce, mamă? Spun ce gândesc.

— Mă îndurerezi, fiule. Eu am încredere că ai să te întorci din Australia într-o situaţie prosperă. Bănuiesc că în Colonii nu există o societate aleasă, cred că nici nu există ceva ce s-ar putea numi societate, aşa încât, după ce ai să faci avere, va trebui să te întorci şi să te afirmi la Londra.

— Societate! a îngânat-o băiatul. Nu ţin să cunosc nimic de felul ăsta. Mi-ar plăcea să fac bani ca să vă scot, pe dum -

neata şi pe Sibyl, din teatru. Îl urăsc.

— Vai, Jim, a exclamat Sibyl râzând, ce urât din partea ta! Şi vrei într-adevăr să faci o plimbare cu mine? Asta-i frumos. Mi-era teamă că ai să te duci să-ţi iei rămas-bun de la prietenii tăi – de la Tom Hardy, care ţi-a dăruit pipa aceea caraghioasă, sau de la Ned Langton, care râde de tine când te vede cu ea în gură. Eşti o dulceaţă dacă îmi dedici mie ultima ta după-amiază. Unde vrei să mergem? Hai în Park.

— Sunt îmbrăcat prea şleampăt, a răspuns tânărul încrun -

tându-se. În Park se plimbă numai bărbaţi dichisiţi.

— Prostii, Jim, i-a răspuns fata mângâindu-i mâneca hainei.

Tânărul a şovăit o clipă.

— Foarte bine, a spus în cele din urmă. Dar n-o lungi prea mult cu îmbrăcatul.

101

Fata a ieşit pe uşă dansând. Putea fi auzită cântând în timp ce alerga pe trepte. Picioarele ei mici le păcăneau deasupra capetelor.

Băiatul a străbătut de două-trei ori camera în sus şi-n jos.

Pe urmă s-a întors spre tăcuta siluetă din fotoliu.

— Mamă, lucrurile mele sunt toate gata?

— Totul e gata, James, i-a răspuns fără să-şi mute privirea de la ce lucra.

În ultimele luni se simţea stânjenită când se găsea singură

cu fiul ăsta dur şi grav al ei. Firea ei tainică, lipsită de profun -

zimi, se simţea tulburată de câte ori li se întâlneau privirile. Se întreba dacă băiatul o fi bănuind ceva. Tăcerea care a urmat, întrucât el nu a mai adăugat nimic, a devenit insuportabilă.

Bătrâna a început să se plângă. Femeile se apără atacând, la fel cum atacă prin capitulări subite şi stranii.

— James, în legătură cu viaţa ta pe mare, sper că o să-ţi placă. Nu uita că a fost alegerea ta. Ai fi putut să intri într-un birou de avocatură. Avocaţii sunt o clasă respectabilă şi iau foarte des masa cu cele mai bune familii.

— Detest birourile şi îi detest pe funcţionari. Da, ai drep -

tate, mi-am ales singur calea. Tot ce vreau să-ţi cer este să

veghezi asupra lui Sibyl. Nu lăsa pe nimeni să-i facă vreun rău. Mamă, trebuie să ai grijă de ea.

— James, vorbeşti foarte bizar. Bineînţeles că am grijă de Sibyl.

— Am auzit că e un gentleman care vine seară de seară

la teatru şi se duce apoi în culise să stea de vorbă cu ea. E ade -

vărat? Ce-i cu el?

— James, vorbeşti despre lucruri pe care nu le înţelegi. În profesiunea noastră se obişnuieşte să ni se acorde o atenţie deosebită sub formă de omagii. Eu însămi, la vremea mea, primeam numeroase buchete de flori. Asta se întâmpla când arta actoricească era pe deplin înţeleasă. Cât despre Sibyl, la ora actuală nu ştiu dacă înflăcărarea ei e serioasă sau nu. Însă, 102

fără îndoială, tânărul în chestiune e un gentleman desă vârşit.

Faţă de mine e întotdeauna extrem de politicos. Pe dea supra pare să fie bogat şi florile pe care le trimite sunt superbe.

— Şi totuşi nu-i cunoşti numele, a replicat băiatul cu duritate.

— Nu, a răspuns maică-sa cu o mină placidă. Încă nu şi-a dezvăluit numele real. Ceea ce găsesc că e o atitudine foarte romantică. Probabil că face parte din aristocraţie.

James Vane şi-a muşcat buzele.

— Mamă, Sibyl, veghează asupra ei, i-a strigat.

— Fiule, mă deprimi. Sibyl e permanent supravegheată

de mine. Desigur, dacă domnul ăsta e bogat nu văd nici un motiv pentru care să nu contracteze o alianţă cu el. Sunt con -

vinsă că e un aristocrat. Trebuie să recunosc că întruneşte toate însuşirile aristocratului. S-ar putea să fie o partidă stră -

lucită pentru Sibyl. Ar alcătui împreună un cuplu splendid.

Şi frumuseţea lui fizică e absolut remarcabilă, toată lumea e de acord.

Băiatul a bombănit ceva ca pentru el însuşi şi a bătut dara -

bana în geam, cu degetele lui grosolane. Tocmai se întorcea să spună ceva, când s-a deschis uşa şi Sibyl a năvălit înăuntru.

— Ce mutre serioase aveţi amândoi! a exclamat. Ce s-a întâmplat?

— Nimic, a răspuns el. Cred că, din când în când, trebuie să mai fim şi serioşi. La revedere, mamă. O să iau cina la ora cinci. Totul e împachetat în afară de cămăşi, aşa că nu trebuie să-ţi faci griji.

— La revedere, fiule, i-a răspuns ea cu o plecăciune de o măreţie forţată.

Era foarte necăjită din pricina tonului pe care îl adoptase faţă de ea, şi în expresia feţei lui era ceva care o speria.

— Sărută-mă, mamă, i-a cerut fata. Buzele ei ca petalele de floare au atins obrazul ofilit şi i-au topit răceala.